Cand viaţa trebuie să o ia pe o altă întorsatură
Deobicei acele sentimente de singuratate incep intr-o bezna. Intr-o camera mica, inchisa si in intuneric. Sau intr-un pat imens in care stai intins singur, plangand. De multe ori te desprinzi de lumea reala si incepi sa traiesti in trecut, amintindu-ti orice alta memorie si intamplare decat cele petrecute in momentul de fata. Cateodata mai iei si o colie de hartie si scrii ceea ce te framanta. Nu stiu ce ajuta cel mai bine, insa stiu ca avem cu totii astfel de momente in viata. Cum sa trecem de ele? Nici asta nu stiu. Trec singure de la ele… Dintr-o data te trezesti din nou in lumea reala si nu iti mai amintesti de durere pentru un moment. Asa trec zile, luni, ani… Si tot asa vor trece. Nu ne putem controla gandurile si nici sentimentele. Tot ceea ce incercam sa tinem inauntru, se pare ca intra si mai adanc in noi fara sa ne dam seama si se “lipeste” de subconstient. Acolo, pericol. Odata intrate, greu mai ies afara. Teama este si mai mare. Nu dorim sa aflam nimic despre noi ...