Regăsindu-mă prin orizont.... Stând la rând într-o linie imens de lungă, mi-am dat seama de un lucru: în viaţă crezi că le ştii pe toate, când, de fapt... nu ştii nimic. După cum a spus şi Socrate : „Ştiu ca nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu”. De ce? Nici eu nu am înţeles aceste vorbe până de curând. Pentru că aşa trebuie să fie. Cu cât ştii mai multe, cu atât îţi dai seama câte mai ai de descoperit şi ca NU le ştii pe toate. Ştiinţa este o lungă călătorie, fără sfârşit, aş zice eu. Niciodată nu ştii ce te aşteaptă în acest voiaj. Chiar şi pe drum. Poate că dai de vreun pasager nervos, sau de unul căruia îi place să vorbească mult şi chiar dacă te străduieşti cu toată atenţia şi imaginaţia ta posibilă ca să-l înţelegi, nu poţi. Pentru că el vorbeşte o limbă străină. Una pe care tu nu o înţelegi. De aceea suntem cu toţii diferiţi şi de aceea nu-mi stă mie să vorbesc chineza sau araba, din cauză că eu am fost menită pentru cu totul altceva. Pentru alte limbi, alte cun...