Regăsindu-mă prin orizont....
Stând la rând într-o linie imens de lungă, mi-am dat seama de un lucru: în viaţă crezi că le ştii pe toate, când, de fapt... nu ştii nimic. După cum a spus şi Socrate : „Ştiu ca nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu”. De ce? Nici eu nu am înţeles aceste vorbe până de curând. Pentru că aşa trebuie să fie. Cu cât ştii mai multe, cu atât îţi dai seama câte mai ai de descoperit şi ca NU le ştii pe toate.
Ştiinţa este o lungă călătorie, fără sfârşit, aş zice eu. Niciodată nu ştii ce te aşteaptă în acest voiaj. Chiar şi pe drum. Poate că dai de vreun pasager nervos, sau de unul căruia îi place să vorbească mult şi chiar dacă te străduieşti cu toată atenţia şi imaginaţia ta posibilă ca să-l înţelegi, nu poţi. Pentru că el vorbeşte o limbă străină. Una pe care tu nu o înţelegi. De aceea suntem cu toţii diferiţi şi de aceea nu-mi stă mie să vorbesc chineza sau araba, din cauză că eu am fost menită pentru cu totul altceva. Pentru alte limbi, alte cunoaşteri, alte lucruri. Nici nu mi-aş dori să mă aseamăn întru totul cu o altă persoană. De aceea suntem cu toţii UNICI.
Cam aşa a fost şi călătoria mea. A fost mai mult un fel de „studiu”, pentru a vedea şi încerca alte lucruri noi. Mai interesante, mai moderne... mai proaspete. Câteodată o schimbare ca aceasta îţi face bine pentru a continua ciclul de viaţă sănătos şi normal, ca şi până acum. O schimbare majoră, însă, nu e prea convenabilă. Uneori trebuie să trecem şi prin astea. Dar dacă se poate evita, cu atât mai bine.
Pentru mine schimbările înseamnă o recuperare de ceea ce mă ţine „blocată” într-o lume pe care o ştiu de o viaţă. Atunci e timpul să intervină ceva nou şi proaspăt. Cel mai bine – o călătorie! Într-o călătorie poţi experimenta multe. Unele bune, altele rele, oricum se va întâmpla ceva nou. Asta te ţine treaz! Aceasta te readuce la realitate si te improspătează eficace.
A studia omul este cea mai de preţ artă. Sau să o numesc ştiinţă? E adevărat că ai nevoie de cunoştinţă şi observaţie pentru aceasta. Dar nu e cine ştie câtă filosofie. Trebuie doar să te uiţi atent – cu toată fiinţa ta, chiar şi cu sufletul. Analizează. Explorează. Nimic nu poate merge anapoda, îţi foloseşti mintea şi totul se petrece în gândurile tale. Nimeni nu te poate vedea sau auzi. Doar TU vei ştii ce ai descoperit. Şi asta îţi va face bine. Asta! Înseamnă mult. De multe ori chiar şi oglinda ajută ca să te analizezi pe tine însuţi. Atunci vei ştii dacă trebuie să te schimbi sau cum trebuie sa te „depăşeşti” pe tine... sau, cine ştie câte altceva. Liniştea şi întunericul ajută la fel de mult. Câteodată ai nevoie şi de linişte pentru a vorbi cu persoana ta.
Dacă TU îţi eşti cel mai bun prieten, atunci vei fi un bun prieten şi pentru alţii. Iubeşte-te pe tine însuţi şi poţi iubi pe cine vrei. Aşa, şi alţii te vor iubi. Trebuie să iubeşti pe toată lumea, întreaga planetă, inclusiv pe duşmanii tăi. Un singur lucru doar nu poţi face, nu le poţi arăta tuturor dragostea ta. Alţii nu doresc sa fie iubiţi (sau aşa cred ei). Dar stai liniştit, în adâncul inimilor lor, ei ştiu că şi tu ţii la ei.
Sper ca toată lumea să se regăsească în această oglindă. Sper ca şi voi să vă regăsiţi undeva prin univers sau poate mai sus! Cât despre mine... Eu voi continua să mă bucur de călătorii şi de ceea ce ele-mi aduc. Fie adevărate sau doar imaginare.
Comments
Post a Comment