Perpetuarea civiliziţiei umane prin intermediul descoperirilor ştiinţifice

„Un miracol nu înseamnă a zbura prin aer sau a fugi pe apă, ci a păşi pe pământ.”
Încă din vechime, omul se luptă cu ştiinţa, descoperind unele manifestări necunoscute. De la prima frecare a pietrei şi prima locomotivă cu aburi, până în ziua de azi, omenirea s-a schimbat.
Oamenii primitivi au descoperit flacăra, picturiile (în peşteri, pictând pe ziduri), mai târziu au fost descoperite acul, roata, carul. Aşadar, au început să se dezvolte şi unele ramuri economice precum : agricultura, pescuitul, meşteşugăritul iar datorită carului şi a (mult mai târziu descoperite) locomotivei, s-au dezvoltat transportul şi comerţul. Astăzi ne tratăm cu penicilină datorită lui Fleming. Oamenii au descoperit că unele plante pot avea efect lecuitor şi viceversa. Din păcate, unele s-au folosit într-un mod negativ, altele nu.
Se considera ca Thales din Milet a fost primul care a cercetat forţa de atracţie a feritului magnetic asupra feritului obişnuit, încă în anul 600 î.H. Datorită acestei constatări, egiptenii au descoperit busola.
Omul de ştiinţă, Nikola Tesla ne-a îndeletnicit o folosire mai uşoară a „luminii”, curentul monofazat, care mai târziu s-a transformat şi în curent trifazat pe care îl folosim şi astăzi.
Din aceste cazuri şi multe altele, putem conclude că evoluţia descoperirilor ştiinţifice a influenţat asupra omului şi asupra vieţii lui intelectuale dar şi spirituale.
Călătoria trezeşte în fiinţa umană dorinţa de aventură şi libertate. Primul care a făcut înconjurul lumii era Cristofor Columbo, care ne-a descoperit continentul America şi a dovedit atestarea lui Galileo, că Pământul „totuşi se învârteşte”.
Corpul omului pluteşte şi cântăreşte mai puţin decât în realitate, pe Lună! Pe Pământ însă, e altceva. Newton a lăsat să fie cunoscută legea gravitaţională – totul cade şi este atras de mijlocul Pământului, de gravitaţie.
Fie că este vorba de omul primitiv, cel din prezent sau viitor; omul subînţelege o fiinţă vie cu un organism format din mai multe sisteme de organe, iar organele sunt formate dintr-un număr de ţesuturi care conţin mai multe celule. Celula este unitatea de bază şi structurală a fiecărui organism viu. Tot la fel, creierul uman este format din celule numite neuroni care se folosesc dar nu se inmulţesc. Cu ajutorul acestei celule şi a materiei cenuşii, creierul uman, cu cele două emisfere ale lui, encefal şi creierul mic la un loc, fac posibilă imaginarea şi gândirea, şi toate celelalte reflexe...
Omul este înzestrat cu o fantezie originală care îi permite să-şi formeze şi inventeze „lumi” paralele. Ştiinţa şi descoperirile ei, impreună cu laturile bune sau rele, este un strict necesar pentru evoluarea vieţii omului, repsectiv omenirii.