Dragostea- motiv de inspiraţie într-o operă
„Dragostea este poezia simţurilor.” – Honore de Balzac
Iubirea este una dintre cele mai vechi teme ale literaturii lumii care se bazează pe sentimentul specific omenesc ce diferă de la om la om. Iubirea este tema obsedată a literaturii. Ea se caracterizează prin atracţie reciprocă puternică, existenţa unor obstacole şi încălcarea unor reguli. Datează încă din cele mai vechi timpuri, chiar şi din mitologia greacă (Eros – zeul iubirii, Afrodita – zeiţa dragostei şi a înţelepciunii). Dragostea a fost şi este un motiv de inspiraţie într-o operă de artă (fie pictura, muzica, poezia, proza...)
„Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.” – W.Shakespeare
În mentalitatea arhaică iubirea este considerată o mare forţă şi aceasta se poate demonstra printr-un singur mit : mitul erotic al Zburătorului. Mit fundamental al poporului român. Iubirea este abordată în literatură din diferite unghiuri, de-a lungul vremii existând diferite idei referitoare la această temă. Principalele trei ipostaze ale iubirii, în literatură sunt : iubirea ca iniţiere, iubirea ca pasiune şi iubirea tragică. Toate cele trei ipostaze sunt însoţite de suferinţă şi de o anumită nebunie şi tentaţie a morţii :
„Viaţa fără dragoste este o umbră a lucrurilor care ar putea fi.”
Dragostea nu constă doar în faptul că două persoane de sex opus se iubesc, există şi alte feluri de dragoste : dragostea divină ( marile religii ale omenirii propovăduiesc iubirea fiind ca şi cel mai înalt şi valoros mesaj), dragostea părintească şi de fraţi (după cum spune şi în Biblie : „iubeşte-ţi aproapele tău!”), iubirea de patrie (când patria este incadrată într-un spaţiu şi timp egal cu veşnicia)...
Din privinţa unui adolescent şi elev de liceu (printre care să spunem că mă enumăr şi eu încă), dragostea este, sau cel puţin trebuie să fie înţeleasă ca o sferă imensă care ne cuprinde şi trebuie să fim conştienţi că toţi noi posedăm aceasta „aură” de care, poate, nu suntem incă conştienţi. Dar cea mai mare problemă de care trebuie să ne ocupăm este : să iubim, să dăruim iubire oricui din jur şi să deschidem ochii pentru a vedea frumuseţile care ne înconjoară şi care ne fac mai inteligenţi.
„Dacă vrei să fi iubit, iubeşte!” - Seneca
Iubirea este una dintre cele mai vechi teme ale literaturii lumii care se bazează pe sentimentul specific omenesc ce diferă de la om la om. Iubirea este tema obsedată a literaturii. Ea se caracterizează prin atracţie reciprocă puternică, existenţa unor obstacole şi încălcarea unor reguli. Datează încă din cele mai vechi timpuri, chiar şi din mitologia greacă (Eros – zeul iubirii, Afrodita – zeiţa dragostei şi a înţelepciunii). Dragostea a fost şi este un motiv de inspiraţie într-o operă de artă (fie pictura, muzica, poezia, proza...)
„Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.” – W.Shakespeare
În mentalitatea arhaică iubirea este considerată o mare forţă şi aceasta se poate demonstra printr-un singur mit : mitul erotic al Zburătorului. Mit fundamental al poporului român. Iubirea este abordată în literatură din diferite unghiuri, de-a lungul vremii existând diferite idei referitoare la această temă. Principalele trei ipostaze ale iubirii, în literatură sunt : iubirea ca iniţiere, iubirea ca pasiune şi iubirea tragică. Toate cele trei ipostaze sunt însoţite de suferinţă şi de o anumită nebunie şi tentaţie a morţii :
„Viaţa fără dragoste este o umbră a lucrurilor care ar putea fi.”
Dragostea nu constă doar în faptul că două persoane de sex opus se iubesc, există şi alte feluri de dragoste : dragostea divină ( marile religii ale omenirii propovăduiesc iubirea fiind ca şi cel mai înalt şi valoros mesaj), dragostea părintească şi de fraţi (după cum spune şi în Biblie : „iubeşte-ţi aproapele tău!”), iubirea de patrie (când patria este incadrată într-un spaţiu şi timp egal cu veşnicia)...
Din privinţa unui adolescent şi elev de liceu (printre care să spunem că mă enumăr şi eu încă), dragostea este, sau cel puţin trebuie să fie înţeleasă ca o sferă imensă care ne cuprinde şi trebuie să fim conştienţi că toţi noi posedăm aceasta „aură” de care, poate, nu suntem incă conştienţi. Dar cea mai mare problemă de care trebuie să ne ocupăm este : să iubim, să dăruim iubire oricui din jur şi să deschidem ochii pentru a vedea frumuseţile care ne înconjoară şi care ne fac mai inteligenţi.
„Dacă vrei să fi iubit, iubeşte!” - Seneca
Comments
Post a Comment