Cum să fi om mic într-o lume mare

 

              Ați observat și voi că oamenii mici tind să fie la putere? Cred că nu e atât de evident sau mi se pare doar mie? Nu mă refer la înălțime, ci la a fi cineva, a avea statut dobândit prin inteligență, calificare, citit, cultură, nopți nedormite și dimineți negre pentru a reuși să parcurgi materii și materii de caz, nu doar pentru un examen sau pentru o profesie, ci mai ales pentru că deveneau tot mai interesante și mintea ta înfometată de știință nu știa să se oprească? Iar când lăsam cartea din mână ne apucam de treburile lumești, de a dobândi o experiență de viață, ne întâlneam cu oameni care făceau parte din diferite culturi, de alte naționalități, de diferite profesiuni pentru a dobândi și mai multă cunoștință despre necunoscut. Și atunci după atâția ani investiți în sine, mai precis în OMUL din tine; vine un om mic și-ți fură totul din mână: orice vis măreț, orice speranță, orice clipă și orice școală; subtil, încet și sigur. Atât de lejer pășește în fața ta zâmbind pe sub mustăți și orbindu-te cu luciul murdar din ochii lui în timp ce în mintea lui se formeaza un imperiu, o împărăție întreagă a cărui singurul conducător este el, și numai el, piticul fără nici o zi de experiență, niciun pic de talent, și zero inteligență. Iar tu pici, al doilea pe linie și ușor și ultimul; pici în disperare, în depresie, în uitare. Doar atunci când ești jos de tot te lovește conștientul și îți dai seama ce are el (ceea ce nu merită) și nu ai tu: cumplită încredere în sine, enormă stimă de sine și o armată care îl ține pe umeri. Primele două lucruri nu se învață din cărți și nici din viața de toate zilele (e posibil dar și foarte greu), ci ne naștem cu sau fără ele. Iar al treilea îl dobândim prin “vinderea” celor două la cunoștințe, neamuri, prieteni, familie. Trucul este și ca acești oameni care te ridică pe umerii lor să fie capabili de a-ți face treaba, de a controla, regula și îndrepta faptele tale. Tu trebuie doar sa exiști și să radiezi. Sau cum ar spune unii femeilor frumoase dar cam needucate: taci și fii frumoasă! 

               În timp ce tu îți plângi de milă, celălalt își face o reputație, un nume, o imagine a persoanei sale, importanță și autoritate prin a se face văzut și știut, prin săparea unor “secrete” inventate din trecut pentru a “spăla” numele împărăției de până acum care a funcționat perfect fără el fără nicio problemă, toate pentru a se face văzut. Acest om mic cu un mare complex de înălțime și importanță, semnează contractul cu Diavolul cu ochii închiși încă înainte să-i fie dat fără să clipească, doar pentru a fi văzut! Nu știe, însă, că acest contract are și câteva notițe pe lângă care-i vor face viața calvar. Un om mic nu poate niciodată să ajungă mare doar și numai dacă:

• este păpușa, mușamaua, marioneta, scutul - numiți-o cum doriți- altcuiva. Imaginea unei instituții secrete a cărui intenții el nu le cunoaște;
• are în spate o armată de oameni de cultură, inteligență, știință, care se pricep și la finanțe, politică, și nu ar fi rău nici să dețină abilități manageriale;
• are hrană pentru egoismul și încrederea în sine de ajuns pe tot timpul mandatului;
• Nu renunță la visul său destructiv și se luptă mereu pentru a-l îndeplini pe principiul : tot sau nimic;
• Are întotdeauna “macaraua” sa la îndemână plus înlocuitori în caz de pană și dacă are nevoia de a pune în funcție planul B;
• Își îngrijește exteriorul (pentru că ăsta contează si e mereu vizibil; interiorul e deja putred, nu mai are niciun rost);
• Își ține mereu nasul în sus.

           

Așadar, acestea sunt condițiile de a sta în fotoliu, și regula de aur! Oamenii mici le vor citi si vor spune că e floare la ureche, o nimica toată, “Pff, atâta scofală pentru asta?!”. Noi ceilalți vom râde, ne vom face cruce și vom crede că e de glumă. Nu tu ani de școală, nici experiență, statut, gândire critică, analiză, etc etc...nimic, dom’le, numa’ zâmbet și “vânt” în spate. Oare se poate așa ceva? Pai ce va rămâne după câțiva ani de practică si conducere analfabetă și needucată? 

Ei bine, va spun eu imediat: potopul. Dupa un om mic rămân lucruri mici, minți mici, puțini oameni interesați, cultivați și și mai puțin motivați. Ceea ce va mai rămâne e un mare gol după ce vom dispărea toți cei care ne mai străduim să ținem arta, cultura și știința în viață, care ne dorim să devenim cu toți mari și liberi, fără umbre, fără frică, fără macara. Unui om mare nu-i trebuie umeri pe care să se urce, ci mâini cu care să se unească și să transmită cunoștința mai departe.

Tu care dintre ei ești?