Cununia magică de pe insula Paradisului

După aproape 3 ani de la întoarcerea din India unde am petrecut 5 luni și de unde am rămas cu amintiri frumoase, diferite și care au avut un rol important în dezvoltarea mea morală, sentimentală, și intelectuală, am avut parte de încă o altă mare aventură într-un loc neobișnuit – Maurițius. Pentru necunoscutori, sau mai bine zis, pentru cei care au auzit de acest loc minunat (ca și mine de altfel) însă nu știu exact unde se află și cum se ajunge până acolo, Mautițius este o insulă la est de Madagascar în Oceanul Indian. Insula este minusculă încât trebuia să măresc de cinci ori harta digitală pentru a mă documenta, întinsă pe o suprafață de 2040 metri pătrați, înconjurată de plaje și cu o cascadă interioară – și nu, nu mă refer la interiorul insulei ci în interioriul oceanului! Pentru a ajunge acolo e nevoie de avion, bineînțeles, de două zboruri, mai exact. În total vreo 13 ore de zbor, o nimica toată.

Nu am petrecut decât o săptămână pe această insulă, însă aș avea ce să povestesc cu lunile. Ca și de obicei, nu am mers pentru o vizită obișnuită și nici nu am avut parte de un concediu la un resort de lux, ci am călătorit “local”, exact așa cum îmi place mie. Mai precis, am organizat o reuniune a câtorva prieteni din India (din diferite părți ale Pământului de loc, însă cu toții ne-am cunoscut în India) pentru nunta unei dragi prietene, tot în India cunoscută, cetățean al insulei. Neha a fost atât de amabilă pentru a ne invita la nunta ei în Maurițius încă acum mai bine de un an. La invitația ei au răspuns 7 persoane, printre care și eu, care mai de care cu planuri de a vedea acest loc mirific, și totodată de a lua parte la o nunta hindusă, la care nu foarte mulți dintre noi am avut ocazia să luăm parte în timpul petrecut în India. Emoțiile creșteau tot mai mult pe moment ce data plecării se apropia, bucuria de a revedea vechii prieteni, de a călătorii pe o insulă de vis, de a vedea o nuntă dintr-o altă religie, cultură și lume, de a fi martor la cununia unei dragi prietene pe care nu te mai așteptai să o vezi în curând; toate acestea se amestecară în mintea noastră iar entuziasmul creștea cu fiecare zi tot mai mult. 

Populația insulei este multiculturală, iar limbile oficiale sunt franceza și engleza, pe lângă creola, care este limba lor de loc. Când spunem multicultural, ne gândim la mai multe culturi, și în special la mai multe rase, însă ceea ce vezi cu ochiul în Maurițius sunt indieni. Acesta este primul tău gând la prima vedere, până nu încep să vorbească cu tine într-o franceză-engleză stâlcită după care ajungi la concluzia că mauritanii sunt...indieni francezi?! Credeți-mă, este o revelare minunată, ba chiar puțin comică. Indiferent de rasă sau cultură, oamenii sunt foarte amabili și ajutători, în special cu turiștii – sursa numărul unu a venitului. 

Încă înainte să ajungem, Neha ne avertizase că vor fi 4 zile tumultuoase, în special pentru că ea își dorise să ne prezentăm la toate evenimentele și obiceiurile din pragul nunții, la care in mod obișnuit doar familia și cei mai apropiați iau parte. Cu toate acestea, niciunul dintre noi nu își imaginase ce înseamnă aceasta cu adevărat. Pentru ca să vă fie clar și vouă, vă voi explica câteva obiceiuri de nuntă la religia hindusă. Acestea sunt obligatorii și încep câteva zile înainte de cununia în sine.

Pentru că la ei se zice și se crede că cununia este determinată de stele, adică se calculează data nunții după horoscopul miriilor, se știe exact ziua când se începe cu toate ritualurile. Mai întâi este Sangeetul, ceea ce semnifică “cântatul împreună”, un fel de petrecere comună unde familia mirelui și familia miresei se cunosc și petrec timpul împreună cântând și dansând. După aceea, urmează ziua ceremoniei Mehendi, o zi sau două înaintea cununiei religioase pentru că necesită timp aplicarea henei pe mainile și picioarele miresei și a surorilor, mamei și a altor femei din familie. Este o tradiție bine cunoscută și populară la religia hindusă precum și la cea musulmană. 

Ziua următoare are loc binecuvântarea miresei sub Mandap, un fel de altar sau poartă sacră unde se vor și cununa o zi mai târziu, iar această ceremonie este făcută de partea femeilor căsătorite care ung chipul miresei cu cardamom, simbolul păcii și fericirii în cultura indiană. Acest ritual pregătește mireasa pentru viața sa nouă maritală și pentru cununia religioasă din a doua zi. Sub același Mandap, cuplul face schimb de ghirlande din flori, în centru arde o flacără în jurul căreia mirii se roagă și înconjoară de trei ori ținându-se de mâini și cu ghirlandele legate. În hinduism, căsătoria este sacră și nu doar un contract. Pentru a semnifica viabilitatea ceremoniei, focul este păstrat ca martor și ofrânda este făcută de fratele miresei care-i oferă surorii sale trei pumni de orez în timpul ceremoniei pe care ea împreună cu mirele îl aruncă în focul din mijlocul altarului. Acest ritual se numește homam.

 

Toate aceste obiceiuri specifice culturii și religiei lor nu le exclude pe cele tradiționale cunoscute și nouă: tatăl/mama care conduce mireasa până la altar, predarea miresei, domnișoare de onoare, martori la cununie etc. Ceea ce este puțin mai diferit pentru noi, este îmbrăcămintea specifică fiecărui ritual, spre exemplu, rochia de mireasă trebuie să fie roșie, culoarea soarelui, prosperității și fertilității; și în cele mai multe cazuri nu foarte confortabilă. Pentru celelalte ceremonii, Neha a noastră a purtat câte un saree, unul mai frumos ca altul. După trei zile obositoare de ceremonii sacre și lungi, a patra zi a fost petrecerea, adică nunta cum o știm și noi: cu muzică, cu mâncare, băutură, și cu dans (mai lent, pentru că eram obosiți cu toții). 

Cu toate acestea, chiar dacă am pierdut patru zile din așa numitul concediu pe la ceremonii, eu personal mă bucur foarte mult că am avut ocazia să văd o astfel de cununie religioasă și o nuntă care durează atât de mult. Nu se putea exclude nici o ceremonie, tradiția este foarte importantă în cultura indiană, mai ales în religia hinduistă. Surprinzător, nimeni nu s-a plâns de oboseală sau plictiseală, iar eu am văzut toate acestea dintr-un alt punct de vedere și acela este sărbătorirea dragostei dintre două persoane, cum ar și trebui să fie. Fiecare punct al fiecărei ritual nu are decât ca și țel de a binecuvânta și de a aduce și întreține dragostea dintre miri.