Arta voiajului
Nu știu de ce, dar orice film, orice serial, revistă, carte, poveste, ba chiar orice întâmplare curentă are de-a face cu prietenia, călătoria, împachetatul și mutatul. Exact așa cum mă simt eu luna aceasta. Dat fiind că urmează să se termine visul frumos care a început acum cinci luni, pe lângă faptul că am multe de făcut, încă mai am prea mult timp rezervat și pentru gândire.
A călători înseamnă mai mult decât a pune piciorul într-un nou oraș sau țară. Este mai mult decât a privi castelele și catedralele și a te plimba pe străzile împânzite de oameni. Să analizăm un pic acest fapt. Știm cu toții ce urmează după ce ne-am cumpărat biletul și am ales destinația: bagaje, cercetări și planuri, planuri, planuri. Mie nu-mi place să fac prea multe planuri pentru că deobicei nu-mi reușesc, prefer ca lucrurile să se întâmple spontan și natural. Dar! Când este vorba despre un voyage, atunci toate planurile sunt ale mele. Unde voi merge, ce voi face, ce voi vedea, pe cine voi întâlni și cel mai important dintre toate, ce voi învăța? Pentru ca să înveți ceva și să te bucuri din plin de descoperirea noului tărâm, soluția perfectă este să petreci câteva săptămâni, ba chiar luni în acel loc necunoscut. Așa am făcut eu. Mi-a luat ceva timp pentru a mă lupta ca să ajung aici și pentru că "după muncă și răsplată", revanșismul meu s-a dovedit să fie cât se poate de minunat oferindu-mi câteva luni de descoperire, fie ea exterioară sau chiar interioară. A trăi într-o nouă țară alături de lume străină și diferită, vorbind o altă limbă și trăind cultura din plin, este o adevărată artă. Orice artă îți oferă o învățătură, o sclipire sau o inspirație. Aceasta te face bogat. Odată plecat, rămâi schimbat și nu te mai poți întoarce la vechea ta persoană pe care (nu) ai cunoscut-o înainte. Devii mai bogat sufletește, spiritual, intelectual și așa rămâi sperând să ai ocazia de a împărtăși cuiva această experiență și de a lăsa moștenire acest tezaur.
Cel mai trist este atunci când totul se termină și te lovește realitatea dură. Pe de o parte, faptul că ești plecat de acasă te face nostalgic; pe de altă parte, odată ce ai văzut mai multe și mai bune, nu te-ai mai întoarce acasă. Rămâi cu întrebarea-cheie: ce să faci? Să faci un pas înapoi sau unul înainte? Să te întorci de la ce ai plecat sau să te îndrepți spre noi tărâmuri? Poate că e posibil să le faci pe amândouă. Te întorci acasă, îți încarci bateriile și continui. Călătoria nu se termină niciodată și în nici într-un caz nu e nevoie să se termine aici. Poți avea propriul tău film/serial sau propria ta poveste cu happy endul dorit. De ce nu? Viața este una, și e a ta. Pe lângă ce profiți de ea, învață, îmbogățește-te și trăiește din plin! pentru că meriți.
A călători înseamnă mai mult decât a pune piciorul într-un nou oraș sau țară. Este mai mult decât a privi castelele și catedralele și a te plimba pe străzile împânzite de oameni. Să analizăm un pic acest fapt. Știm cu toții ce urmează după ce ne-am cumpărat biletul și am ales destinația: bagaje, cercetări și planuri, planuri, planuri. Mie nu-mi place să fac prea multe planuri pentru că deobicei nu-mi reușesc, prefer ca lucrurile să se întâmple spontan și natural. Dar! Când este vorba despre un voyage, atunci toate planurile sunt ale mele. Unde voi merge, ce voi face, ce voi vedea, pe cine voi întâlni și cel mai important dintre toate, ce voi învăța? Pentru ca să înveți ceva și să te bucuri din plin de descoperirea noului tărâm, soluția perfectă este să petreci câteva săptămâni, ba chiar luni în acel loc necunoscut. Așa am făcut eu. Mi-a luat ceva timp pentru a mă lupta ca să ajung aici și pentru că "după muncă și răsplată", revanșismul meu s-a dovedit să fie cât se poate de minunat oferindu-mi câteva luni de descoperire, fie ea exterioară sau chiar interioară. A trăi într-o nouă țară alături de lume străină și diferită, vorbind o altă limbă și trăind cultura din plin, este o adevărată artă. Orice artă îți oferă o învățătură, o sclipire sau o inspirație. Aceasta te face bogat. Odată plecat, rămâi schimbat și nu te mai poți întoarce la vechea ta persoană pe care (nu) ai cunoscut-o înainte. Devii mai bogat sufletește, spiritual, intelectual și așa rămâi sperând să ai ocazia de a împărtăși cuiva această experiență și de a lăsa moștenire acest tezaur.
Cel mai trist este atunci când totul se termină și te lovește realitatea dură. Pe de o parte, faptul că ești plecat de acasă te face nostalgic; pe de altă parte, odată ce ai văzut mai multe și mai bune, nu te-ai mai întoarce acasă. Rămâi cu întrebarea-cheie: ce să faci? Să faci un pas înapoi sau unul înainte? Să te întorci de la ce ai plecat sau să te îndrepți spre noi tărâmuri? Poate că e posibil să le faci pe amândouă. Te întorci acasă, îți încarci bateriile și continui. Călătoria nu se termină niciodată și în nici într-un caz nu e nevoie să se termine aici. Poți avea propriul tău film/serial sau propria ta poveste cu happy endul dorit. De ce nu? Viața este una, și e a ta. Pe lângă ce profiți de ea, învață, îmbogățește-te și trăiește din plin! pentru că meriți.
Comments
Post a Comment