2020: De la Geneză la “mitralieză”
Anul acesta a fost pe cât de tumultuos pe atât de irelevant. Eu nu l-am pus nici măcar la număr și mi-a trecut cât am clipit. Cu toate acestea, atâtea s-au întâmplat și pentru prima oară în viață îmi doresc ca anul calendaristic să se termine cât mai degrabă. Nu mai pot trăi în panică înconjurată de frică, negativism, terorism, ipohondrie, întuneric și ură. Peste tot se vorbește despre virusul Covid, despre numărul persoanelor infectate, câți s-au testat, câți au murit azi, acum o săptămână, o lună. Nu de mult am văzut o poză pe internet cu planeta noastră, Pământul, căzut lat în pat și bolnav înconjurat de celelalte planete din galaxie, plângându-i de milă. Nu m-a amuzat deloc poza, dimpotrivă, mi-a provocat o stare de tristețe și dezamăgire instantaneu. Faptul că nimeni nu și-a dat seama adevăratul sens al pozei e și mai trist. Pământul era dintotdeauna bolnav, infectat nu de Covid, ci de cea mai mare și periculoasă boală care i-a venit de hac azi și care îl stinge încet dar bine: omenirea!
La început era Pământul „pustiu și gol”, spune Biblia și povestea Genezei. În ziua a cincea Dumnezeu a creat păsările și animalele, flora și fauna. Începând cu ziua a șasea, când a dat naștere omului, totul a început să meargă spre rău. Nu fac critică la felul în care e scrisă Biblia, nici la creștinism, ci vorbesc real. Pentru că începând cu Eva și fructul păcatului, cu Cain care și-a omorât fratele, cu sacrificarea lui Isus și toate războaiele și ura dintre oameni, discriminările de rasă, culoare și etnie și cu încă câte; toate au dus la distrugerea omenirii și, culmea!, toate erau provocate de oameni înșiși. Cu cât am evoluat mai mult ca și ființe inteligente și civilizate, cu atât am devenit mai mari animale. De la Homo Sapiens înapoi la maimuțe. De la descoperirea focului, primei roți, primei mașini, primului avion, la junglă. Fiecare decizie pe care am luat-o și orice mișcare făcută de-a lungul existenței ne-a adus pe toți “în fața plutonului de execuție”, vorba lui AurelianoBuendia și a lui Gabo Marquez; fie figurativ, nonfigurativ, sau chiar real. Pe lângă atâta educație, civilizație, evoluție, tehnologie și toate posibilitățile pe care le avem în ziua de azi, noi decidem să apelăm la ură, la insulte, la înjosiri, la discriminare, la extremism, la pușcă, la mitralieră, la pușcături în cap. Cu alte cuvinte, noi am format acest pluton de execuție și tot noi ne (pre)facem surprinși când suntem atacați. Noi am inventat aceste reguli în religie, politică, sănătate, școli, în societate; și tot noi le încălcăm, iar mai apoi nu ne asumăm greșelile. Noi poluăm planeta cu plastic, deșeuri, gunoi, defrișarea pădurilor și alt stil de viață prost, și tot noi ne plângem că nu putem trăi sănătos pentru că mâncarea nu e bună, roșiile sunt de plastic, portocalele nu au gust și e prea multă ceață în oraș.
Dacă mă întrebați pe mine, omul este un ipocrit și un narcisist care nu vede mai departe de propriul nas. Iar dacă continuă așa, mare-i va mai fi nasul! Persoana care se simte ofensată la orice critică și părere străină, nu este om, ci se preface încetișor în Homo sapiens, iar mai pe urmă în predecesorul său. Persoana care e civilizată nu cunoaște culoare de piele, rasă, etnie, religie, rang, castă, pătură socială ș.a.m.d, cunoaște doar oameni. Oricare dintre noi care duce polemici între noi bazate pe temele mai sus menționate, nu se poate numi om. Pentru că așa cum Dumnezeu a creat Pământul la început, așa a creat și omul: pur și inocent, cu două mâini, două picioare, buze, ochi, urechi...ați înțeles. Și dacă vă amintiți bine (sau nu), niciunde în Biblie nu se menționează culoarea pielii. Tot la fel și noi, azi, ar trebui să fim orbi la așa ceva, incluzând educația și aptitudinile profesionale. Vă dau un sfat, ba mai bine două:
Într-un alt rând de cuvinte, ca să nu înțelegeți acest text prea serios și negativ (probabil atmosfera anului acesta a influențat puțin, recunosc), aș dori să-mi exprim dorințele pentru noul an și să îmi iau la revedere de la cele de anul acesta care nu au devenit realitate. Tot ceea ce sper pentru anul viitor e să fie, în primul rând, fără viruși, sănătos; și fără ură, pozitiv. Doresc pace în suflet și pe străzi, oriunde ne-am afla și orice am face. Sper ca și voi să vă doriți același lucru, iar când aveți crize de negativism, de a spune o vorbă rea și jignitoare, mai bine înghițiți-o. Nimeni nu are nevoie de încă una.
Sfârșit de an fericit!
Comments
Post a Comment