Anul 2022: viitorul trecut
Se spune că suntem mai copți, mai deștepți, mai culți. Hai să ne testăm cultura, așadar! Odată cu începutul anului calendaristic mai avem și altele de sărbătorit când e vorba despre cultură. La nivel internațional – Ziua internațională a limbii materne; la nivel național, dintr-o parte îl sărbătorim pe marele poet, Mihai Eminescu, iar pe cealaltă parte pe Sfântul Sava, cel care a pus bazele culturii alfabetiste din Serbia. Ce au toate aceste aniversări astăzi în comun? Cultura, scrisul, cuvântul și toate cele pe care noi le-am uitat. Motivele sunt multe: digitalizarea predominantă ne forțează să uităm de cărți, de manuscrise, de studiu; școlile se bazează pe o multitudine de informații pe care nimeni niciodată nu le va reține; media s-a dezvoltat și ea dar nu prea putem spune că spre bine, ci mai mult spre dezamăgirea și amăgirea publicului, iar presa ținând pas cu ea. Politica a devenit mai importantă decât școala, iar procentajul de supraviețuire intelectuală scade pe zi ce trece. Cu toții am uitat de ce este studiul și școala importantă pentru umanitate, și am început să o luăm pe alte căi.
Această problemă, însă, nu este de ieri și nici de azi, durează de 200 de ani și mai mult. Secolul XXI este oglinda secolului XIX, uneori cu o imagine mai subtilă și neremarcabilă, alteori un copy/pasteal trecutului. Aceasta ne-a confirmat și domnul Eminovici încă de la început:
”Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot…” Mihai Eminescu.
Avea dreptate geniul, copiii nu pot reține atâtea informații deodată, mai ales dacă nu au nevoie de ele și nu le vor fi de folos vreodată. Așa este și astăzi, ieșim din școli cu diplome și mențiuni, cu titluri și grade academice, dar ce de fapt știm? Suntem într-adevăr experți în specializarea aleasă? Părerea mea personală este că omul învață cât trăiește, de aceea nu trebuie grăbit și îndopat cu prea multe informații dintr-o dată.
Cel mai important pentru un copil este să se formeze ca și om și să învețe o viață întreagă cum să rămână om. La aceasta contribuie nu doar școala, ci și educația dimprejur precum și de acasă. Singura soluție este ruperea tiparului[1], adică schimbarea ciclului sau a mersului lucrurilor. Cultura și tradiția dintre generații influențează foarte mult asupra copilului bilingual sau de altă naționalitate aflat pe un teritoriu străin și nu numai. De aceea sunteți voi speranțele noastre tinere, cei care observă și acționează, cei care schimbă viitorul pentru sine și pentru generațiile care vor veni, cei care scriu adevărata istorie de viitor. Haideți să fim cu toții Eminescu, Sf. Sava, Tesla, și toți cei care s-au încumetat să ne prorocească adevăratul sens al vieții și al culturii. Chiar dacă au fost ascultați dar nu și auziți, chiar dacă atunci creația lor nu dădea roade imediat, ei au creat pentru umanitate, pentru noi – curajoșii de astăzi.
Comments
Post a Comment