Tezaurul se ascunde în lucrurile mici

Deja de câteva zile simt un gol în suflet. Un „ceva” ce lipseşte şi mă tot întreb ce să fie ?!
Dar să o luăm mai întâi aşa: Ce este sufletul? Care este diferenţa dintre suflet şi spirit? Se spune că „ochii sunt oglinda sufletului”, dar CE este sufletul??
Să o luăm de la capăt. Spuneam că simţisem un „gol în suflet” şi nu ştiam ce este. Poate era doar una din zilele acelea când te simţi singur şi cu totul diferit de toţi ceilalţi, o zi nouă în care-ţi cade ideea că ai putea fi cetăţeanul unei alte planete, unei alte lumi. Pentru că tot ceea se întâmplă în jurul tău cu ceea ce simţi, nu corespunde. Să spunem că totuşi exista cineva care te poate înţelege (cred că aş invidia persoana respectivă!!!), iar acel cineva (în cele mai multe cazuri) sau nu este aproape-ţi, sau nu inţelege absolut TOTUL. Asta mă înfurie şi mai mult!
Cu toate că, furia aceasta ţine scurt, eu pot înţelege multe „chestii” şi ţin cont să ÎNŢELEG în adevăratul sens al cuvântului. Nu poţi judeca ceea ce nu înţelegi. Îmi place să descompun lucrurile în „tărâţe” cât mai minuscule şi să găsesc cauza întâmplării. La fel cum priveam pe profesoara de biologie din clasa VII-a descompunând peştele, şi făcându-mi o proprie poveste imaginară, am înţeles totul. Dacă tai un vas de sânge greşit, ai eşuat. Aşa-i şi în viaţă. Dacă înţelegi greşit, atunci înveţi greşit, critici greşit şi în cel mai rău caz, transmiţi greşit! Cam aşa se întâmplă cu oamenii în ziua de azi. Noi zicem de aceşti (şi nu numai) oameni că sunt „fără suflet”. Cum sunt atunci oamenii „cu suflet” iar cum acei cu sau fără de spirit?
Eu aş da multe definiţii despre suflet. Fie el vocea noastră interioară, interesul trupului, inima inimii, un abur care trăieşte şi se mişcă, un ecou divin nemuritor, confluenţa intimităţii şi a infirmităţii noastre, eternitatea, un cristal de neant... într-adevăr, sufletul este unica valoare a omului şi este ceea ce-l doare atunci când întreg trupul lui e sănătos. El este complex şi schimbător. Ce-am fi noi oamenii fără suflet? Prinşi într-o viaţă materială, lipsiţi de călătoriile noastre de vis, de frumuseţea speranţei, lipsiţi de dragoste, de entuziasm...am deveni şterşi, rigizi şi reci. Tot ce ştim despre el este că ne dă viaţă. Sufletul tânjeşte să creadă dar intelectul nu-i dă voie. Cu toate acestea, sufletul este un străin pe pământ!
Viaţa reprezintă şi partea materială şi cea imaterială. Sufletul le constituie pe ambele. Spiritul însă, doar pe a doua. Adică suntem vii din punct de vedere spiritual. Spiritul omenesc este ca un hambar atât de greu de umplut încât, din punctul de vedere al cunoaşterii, reprezintă o prăpastie. Se spune că „viaţa literară este genul de viaţă care se îndepărtează cel mai mult de lucrurile spiritului” cu ceea ce eu nu sunt de acord. După mine şi experienţele mele „literare”, viaţa literară este întocmai ceea ce te ajută să „atingi” spiritul. Trebuie să fii cu adevărat lipsit de spirit dacă dragostea, răutatea şi nevoia nu te fac să-l găseşti. În concluzie, spiritul este adevăratul tău scut!
În aceste lucruri mici DAR mari, se ascunde o adevărată comoară pe care fiecare dintre noi trebuie să o descoperim singuri. Aşadar, diferenţa dintre SUFLET şi SPIRIT este că, sufletul subînţelege însuşi viaţa cu părţile ei materiale şi imateriale; iar „a avea spirit” înseamnă a avea viaţă spirituală. Eu aş zice şi – a simţi viaţa.
„Golul” acela pe care-l simţim noi toţi câteodată poate fi un fel de nemulţumire faţă de sine. Această nemulţumire poate insemna multe. Poate fi ambiţia, poate însă şi invidia. Asta rămâne fiecăruia dintre noi să mediteze şi să descopere. Dar să nu uităm, orice acest „gol” ar însemna, e nevoie să ştim că nu suntem singuri în ceea ce facem şi mereu este loc pentru mai bine.

Aşa că... mai bine să umplem „golul” cu ceva valoros, decât cu orice. Comoara se ascunde în fiecare dintre noi. Nu în trup, ci în suflet!