Cuvinte...

Sunt îngrozită de ceea ce aud pe stradă zilele astea. Mi-e jenă şi ruşine de prostia omenească care ne înconjoară. Se pare că tineretul de azi se simte mai motivat de un beţiv rezemat de gardul vecinului, cu ţigara în gură şi strigând în gura mare "Cristiiii"!  Cel mai mult mă surprind studenţii veniţi din fiecare colţ al ţării şi în mijloc de sesiune strigă la rândul lor pe coridoare şi pe geamuri după acelaşi Cristi. Nu ştiam că părinţii noştri se îmbolnăvesc din cauza muncii pentru a ne asigura nouă această onoare de a striga după o fantezie de pe internet. Mă gândesc că trebuie să fie şi foarte mândri de noi că avem o minte atât de deschisă de a înţelege suferinţa unui ţăran beţiv şi durerea pe care i-a provocat-o câinele lui Cristi. Uite, chiar nu ştiam că pentru asta ne chinuim noi să terminăm o facultate, să învăţăm şi să rămânem cu ceva, pentru a ne dezvolta societatea şi a ne scoate din criză. Nu mi-am dat seama că acesta este modul prin care trebuie să întreţ...

În India chiar şi mersul pe stradă este o adevărată artă. Nu te poţi plictisi deloc pentru că mereu dai peste lucruri necunoscute şi cât se poate de ciudate. Mirosurile îmbietoare dar şi respingătoare te poartă pe străzile fără capăt şi fără logică. Ordinea caselor, numele străzilor şi curăţenia este pierdută în neant şi înlocuită de sute de oameni, tarabe cu mâncăruri, animale prietenoase şi noroi. Aerul este umed şi cald încât te transformă într-un pierde-vară fără un ţel şi fără prea multă energie. Cu toate acestea, ai suficientă putere pentru a trece prin toate câte te aşteaptă. Să luăm, spre exemplu, animalele. Crescând la ţară, eram mereu în contact cu animalele de casă. Străbunica mă punea să stau lângă ea în timp ce mulgea vaca, o hrănea, o mângâia şi spăla. Îmi spunea poveşti pentru a mă face să uit de miros, iar eu privind-o când pe ea, când pe văcuţă, parcă puteam vedea frica şi supunerea în ochii vacii. Ştia că după muls o să vină străbunicul care nu va mai fi atât ...