În India chiar şi mersul
pe stradă este o adevărată artă. Nu te poţi plictisi deloc pentru că mereu dai
peste lucruri necunoscute şi cât se poate de ciudate. Mirosurile îmbietoare dar
şi respingătoare te poartă pe străzile fără capăt şi fără logică. Ordinea
caselor, numele străzilor şi curăţenia este pierdută în neant şi înlocuită de sute
de oameni, tarabe cu mâncăruri, animale prietenoase şi noroi. Aerul este umed
şi cald încât te transformă într-un pierde-vară fără un ţel şi fără prea multă
energie. Cu toate acestea, ai suficientă putere pentru a trece prin toate câte
te aşteaptă.
Să luăm, spre exemplu,
animalele. Crescând la ţară, eram mereu în contact cu animalele de casă.
Străbunica mă punea să stau lângă ea în timp ce mulgea vaca, o hrănea, o
mângâia şi spăla. Îmi spunea poveşti pentru a mă face să uit de miros, iar eu
privind-o când pe ea, când pe văcuţă, parcă puteam vedea frica şi supunerea în
ochii vacii. Ştia că după muls o să vină străbunicul care nu va mai fi atât de
blând cu ea. Cu toate că îi era bine la căldură, grajdul era prea mic şi
întunecos pentru ea. Găinile, pe de altă parte, aveau întreaga curte pentru
a-şi desfăşura activităţile, însă nu se puteau deplasa prea mult din cauza
cocoşilor autoritari. Trebuiau să facă ouă, să mănânce şi să alerge dintr-un
colţ al curţii în altul la comanda babei. Purceii ţipau de se auzeau până în
camera mea atunci când cineva intra la ei în cocină să le perturbeze somnul. Să
nu mai zicem de gâşte, boboci şi restul animalelor care se perindau prin curte
şi prin sat. Cu toate că păreau liniştite, trăiau mereu cu frica de moarte sau
de a fi mâncate. Ceea ce vreau să spun este că, cu toate că au crescut într-un
mediu care părea sănătos şi sigur, animalele de casă erau mai mereu speriate de
viaţă şi stresate, trăind cu gândul că vor fi felul principal pe masa gazdei.
Oamenilor le era frică de animale, şi animalelor de oameni.
În schimb, în India
animalele se plimbau liniştite pe stradă printre oameni. Nimeni nu le făcea
nimic şi nici nu se fereau oamenii de ele. Ba mai mult, le venerau. Vaca,
aşadar, reprezintă o imagine sfântă pentru indieni şi se plimbă liber peste
tot, chiar şi pe autostrăzi. Dacă o singură maşină o loveşte, e tragedie mare.
Şoferul intră în depresie şi ghinionul îl urmăreşte ani de-a rândul. Caprele se
plimbă prin pieţe şi târguri privind tarabele cu mâncăruri de parcă ar fi trimise
de la inspectorat. „Mda, arată bine varza. Morcovii sunt cam palizi, de data
aceasta te las să-i vinzi, dar să nu se mai întâmple”. Acest tip de
comportament foarte lejer al animalelor şi în special al oamenilor din jurul
lor, mă face să mă întreb oare acel mediu sănătos şi sigur care este curtea mea
şi a oricărui ţăran, este într-adevăr
sănătos?
Comments
Post a Comment