Gândire încețoșată
Uneori e atât de greu să ne menținem rațiunea curată încât începem să o pierdem de tot. Nu din cauza unor probleme mentale înnăscute sau ca și consecință a unor experiențe de viață urâte, ci mai mult din cauza unei neglijențe personale față de propria noastră sănătate. Unii oameni duc lupte sângeroase cu o multitudine de boli mentale și câțiva chiar reușesc să iasă învingători din ele; alții însă nu luptă deloc împotriva obstacolelor ci renunță de la prima lovitură și își lasă mintea ”la păscut”. Specialiștii pot găsi mai multe denumiri pentru această fază, ca și stima de sine scăzută, nemulțumire față de sine, lipsă de încredere de sine etc. Eu o numesc lașitate . Omul este un laș înnăscut pentru că tot ceea ce face și ce obține în viață nu este este decât o mușamalizare a fricii și a lipsei de curaj cu care trăiește zi de zi. Ne lipsește curajul atunci când învățăm ceva nou, fie o limbă nouă, o noțiune nouă, sau pur și simplu o informație nouă. Pe urmă ne este frică...