Gândire încețoșată

Uneori e atât de greu să ne menținem rațiunea curată încât începem să o pierdem de tot. Nu din cauza unor probleme mentale înnăscute sau ca și consecință a unor experiențe de viață urâte, ci mai mult din cauza unei neglijențe personale față de propria noastră sănătate. Unii oameni duc lupte sângeroase cu o multitudine de boli mentale și câțiva chiar reușesc să iasă învingători din ele; alții însă nu luptă deloc împotriva obstacolelor ci renunță de la prima lovitură și își lasă mintea ”la păscut”. Specialiștii pot găsi mai multe denumiri pentru această fază, ca și stima de sine scăzută, nemulțumire față de sine, lipsă de încredere de sine etc. Eu o numesc lașitate. 

Omul este un laș înnăscut pentru că tot ceea ce face și ce obține în viață nu este este decât o mușamalizare a fricii și a lipsei de curaj cu care trăiește zi de zi. Ne lipsește curajul atunci când învățăm ceva nou, fie o limbă nouă, o noțiune nouă, sau pur și simplu o informație nouă. Pe urmă ne este frică să folosim aceste noutăți pentru prima oară; nu avem curajul să pășim pe teritorii necunoscute, să trăim ceva nou, să ne lăsăm purtați de vânt; trăim cu frica de a pierde timpul, de a nu pierde timpul; de a cunoaște oameni și de a învăța ceva de la ei, fie rău sau bine; nu avem curajul să facem o schimbare în cotidianul nostru, fie să ne schimbăm locul de muncă, stilul de îmbrăcăminte, culoarea părului, ba chiar punctul de vedere. Cel mai greu ne este, însă, să ne schimbăm felul de a gândi. Găsim tot felul de scuze cum că oamenii nu se schimbă odată ce și-au creat personalitatea și după o anumită vârstă. Adevăratul motiv este că suntem niște lași!

Orice om cu o judecată sănătoasă este capabil să se schimbe atât fizic cât și psihic. La fel cum ne reglăm regimul alimentar și facem exerciții fizice pentru a ne întreține figura ne putem antrena și regla și mintea. Dacă de azi decidem să nu mai mâncăm carne și să devenim vegetarieni pentru o detoxificare a organismului, de ce nu ne-am curăța și capul de negativitate și de gânduri prea înguste? De ce să nu ne lărgim orizontul mintal, să nu facem exerciții de gândire și de memorie pentru a ne întreține sănătatea mintală...până încă o mai avem? De ce să ne autodistrugem când ne putem dezvolta.  Un gând nou în fiecare zi ne poate salva viețile. O schimbare a gândirii ne va deschide nu o fereastră, ci zeci de uși spre o viziune mai bogată și mai pozitivă a totului ce ne înconjoară. O experiență nouă ne va învăța cel puțin zece lecții de viață care ne vor ajuta în viitor și ne vor clarifica unele lucruri din trecut. Toate acestea ne vor face să gândim mai mult, să medităm, să ne întrebăm, să explorăm și să gândim critic; să nu ne lăsăm învinși de orice obstacol sau informație falsă, să nu cădem la orice piedică, iar și dacă o facem să nu pierdem curajul de a ne ridica din nou și de a continua drumul. Este atât de simplu și de ușor încât suntem atât de mari lași ca să nu ne dăm seama. 

Astfel ne pierdem noi, muritorii de rând cu o rațiune și o facultate a minții cât de cât clară, sănătatea mintală. Pe cont propriu, din propria noastră vină. Și nu, nu luptăm nici împotrivă, nici pentru, ci ne lăsăm învinși de ceva ce nici măcar nu există, de un placebo creat de noi înșine. Această bombă autodistructivă ne-a împăienjenit judecata în așa măsură încât totul se pare prea normal și prea provocator pentru a chiar încerca, pentru că este mult mai ușor și mai sigur de renunța și a continua ca și până acum – o viață plină de frică și de lașitate.