Doi prieteni și un pitic voinic
În timp ce-mi sorb cafeaua deja răcită cu cartea mea preferata lângă mine și subliniez câteva idei din Gabo între pauzele scurte dar bune dintre obligațiile cotidiene, mintea mea a luat-o la fugă. O grămadă de idei și planuri îmi trec prin minte, gândurile s-au adunat într-un vârtej laolaltă care stă să plesnească, însă acel gând care mă face să mă opresc mereu la el nu îmi dă pace chiar nici noaptea, așadar: subconștientul. De ce e el mai diferit decât realitatea sau decât conștiința, de ce apare doar noaptea în vis și fără să știm? Mă tot întorc la Freud și Kafka încercând să mai rezolv vreun mister, dar nu îmi dă pace Marquez care insistă cu realismul său magic fără logica și atât de frumos, atât de fermecător încât ai dori să rămâi în el pentru totdeauna. Realitatea este și ea prezentă și e atât de machiată și aranjată încât nu o mai cunoaștem. Stă la masă zâmbind până la urechi și dansând din umeri pe ritmuri latino alături de Conștient car...