Cuvinte...

        Nu știu de ce, dar orice film, orice serial, revistă, carte, poveste, ba chiar orice întâmplare curentă are de-a face cu prietenia, călătoria, împachetatul și mutatul. Exact așa cum mă simt eu luna aceasta. Dat fiind că urmează să se termine visul frumos care a început acum cinci luni, pe lângă faptul că am multe de făcut, încă mai am prea mult timp rezervat și pentru gândire.        A călători înseamnă mai mult decât a pune piciorul într-un nou oraș sau țară. Este mai mult decât a privi castelele și catedralele și a te plimba pe străzile împânzite de oameni. Să analizăm un pic acest fapt. Știm cu toții ce urmează după ce ne-am cumpărat biletul și am ales destinația: bagaje, cercetări și planuri, planuri, planuri. Mie nu-mi place să fac prea multe planuri pentru că deobicei nu-mi reușesc, prefer ca lucrurile să se întâmple spontan și natural. Dar! Când este vorba despre un voyage , atunci toate planurile sunt ale mele. Unde voi merge, ce ...

       Azi e sărbătoare. Ah, încă una?! De o lună tot așa o ducem, din sărbătoare-n sărbătoare. Iată-ne din nou în pragul unui nou an, întrebându-ne cum va trece, ce vom face și unde vom ajunge până la sfârșitul lunii a 12-a. Mai avem loc de întrebări? Nu știu de voi, însă eu mă-ntreb mereu de tot ceea ce mă înconjoară. Așa am făcut de mică. Niciodată nu înțelegeam de ce nu s-a întors Cenușăreasa după pantof (nu durează decât 2 secunde ca să-l ridici, oricum era în întârziere), cum a putut fi Scufița Roșie atât de oarbă încât să nu-și dea seama că vorbește cu lupul și nu cu bunică-sa (și, să fim serioși, a ieșit vie din burtă?!), de ce au fost atât de naive și limitate toate prințesele? Motivul pentru care o puneam pe mama să îmi spună aceeași poveste în fiecare seară nu era pentru că îmi plăcea povestea atât de mult încât nu mă mai săturasem de ea, ci pentru că voiam să înțeleg de ce și cum. Credeam că dacă o aud de mai multe ori, poate o să înțeleg. După aceea au u...