Suflet rural
În toiul nopții, pe când ți-e somnul cel mai dulce, se aude un zgomot la geam. Mă ridic din pat buimăcită și speriată. Trag perdeaua la o parte și prin întunericul de afară se vede cum copacii își apleacă crengile până la sol, frunze, hârtii și alte cele zboară prin aer și vântul șuieră din plin. Împrejur e alb. A venit iarna. Mă întorc înapoi în pat, încercând să evit oglinda. Într-o seară a venit tata acasă nervos rău. Își pierdea echilibrul și se plângea de dureri de cap. A mers lângă oglindă și, îndată ce-și privi chipul, s-a înverzit la față și a zis: „Să fiu al naibii”! A strigat la mama să aducă o pătură să acopere oglinda și ne-a zis nouă să nu ne privim noaptea în oglindă că îl vom vedea pe „al necurat cu coarne mari”. „O să apară ascuns după chipul vostru, nu e de joacă”! Spunând acestea, a băgat o frică în mine încât de atunci, nici eu, nici sora mea nu ne-am mai privit în oglindă decât dimineața în timp ce ne împleteam părul și eventual la anumite ocazii când trebuia să ne...