Cuvinte...

  Anul acesta a fost pe cât de tumultuos pe atât de irelevant. Eu nu l-am pus nici măcar la număr și mi-a trecut cât am clipit. Cu toate acestea, atâtea s-au întâmplat și pentru prima oară în viață îmi doresc ca anul calendaristic să se termine cât mai degrabă. Nu mai pot trăi în panică înconjurată de frică, negativism, terorism, ipohondrie, întuneric și ură. Peste tot se vorbește despre virusul  Covid , despre numărul persoanelor infectate, câți s-au testat, câți au murit azi , acum o săptămână, o lună .  Nu de mult am văzut o poză pe internet cu planeta noastră, Pământul, căzut lat în pat și bolnav înconjurat de celelalte planete din galaxie, plângându-i de milă. Nu m-a amuzat deloc poza, dimpotrivă, mi-a provocat o stare de tristețe și dezamăgire instantaneu. Faptul că nimeni nu și-a dat seama adevăratul sens al pozei e și mai trist. Pământul era dintotdeauna bolnav, infectat nu de  Covid , ci de cea mai mare și periculoasă boală care i-a venit de hac azi și care ...

            În timp ce-mi sorb cafeaua deja răcită cu cartea mea preferata lângă mine și subliniez câteva idei din Gabo între pauzele scurte dar bune dintre obligațiile cotidiene, mintea mea a luat-o la fugă. O grămadă de idei și planuri îmi trec prin minte, gândurile s-au adunat într-un vârtej laolaltă care stă să plesnească, însă acel gând care mă face să mă opresc mereu la el nu îmi dă pace chiar nici noaptea, așadar: subconștientul. De ce e el mai diferit decât realitatea sau decât conștiința, de ce apare doar noaptea în vis și fără să știm? Mă tot întorc la Freud și Kafka încercând să mai rezolv vreun mister, dar nu îmi dă pace Marquez care insistă cu realismul său magic fără logica și atât de frumos, atât de fermecător încât ai dori să rămâi în el pentru totdeauna. Realitatea este și ea prezentă și e atât de machiată și aranjată încât nu o mai cunoaștem. Stă la masă zâmbind până la urechi și dansând din umeri pe ritmuri latino alături de Conștient car...

Zilele acestea nu se vorbește decât despre situația curentă: Covid-19, izolație, carantină, numărul persoanelor infectate și, bineînțeles, tot felul de teorii de conspirație pe lângă. Ca să fim sinceri, nimeni nu știe dacă este vorba despre o mișcare politică, sau de vreun atac biologic, sau de cel de-al treilea război mondial, sau orice altă teorie propusă zilele acestea. Ceea ce știm cu toții este că acestui virus nu-i pasă dacă ești prințul Angliei sau țăranul de pe câmpul de la țară, nu-i pasă dacă ai tenul alb, galben, sau negru; dacă ai doctorate și diplome de elită; dacă ai bani sau ești sărac lipit pământului...la fel cum nu cunoaște nicio frontieră, graniță, sau obstacol. Această particulă de virus atacă corpul uman. Partea tristă este că nu cunoaște nici vaccin sau anticorp, atacă orice om în orice condiție. Pricepeți? În timp ce unii au uitat că anual un număr dublu de persoane mor din cauza celei mai simple gripe, și un număr de zece ori mai mare reprezintă deces...