Ne despărțim și rău ne pare...
Dedicat generației mele, în special clasei IV6
“A fost un vis frumos și ne-a trezit realitatea” – faimoasa propoziție a dirigintelui nostru. Patru ani am fost împreună și ne-am considerat o familie, chiar dacă unii nu întotdeauna făceau parte din ea, chiar dacă unii nu se simțeau „fii” ai acestei „generații de aur”. La început eram necunoscuți și ne feream unii de alții. Mai târziu, eram nedespărțiți. Dirigintele era mereu nemulțumit de noi și mărinimos ne-a pedepsit, sau mai bine spus ne-a „cinstit”. Chiar dacă mereu căutam lămâi prin „izvor” și lăudam somnul la ore, am mâncat grătare de unghii și spuneam la poezii-pedepse ca niciodată în viața noastră; ne pierdeam în lume ca și Chirița, eram frământați într-o pădure a spânzurațiilor, plângeam la zidirea Mirei în zidul mănăstirii și încercam să descoperim enigma Otiliei; mereu găseam alinare în cabinetul 23 alături de portretul eminescian, calculatorul supraîncărcat și mașina de xerox veșnic stricată...
La întoarcerea din strălucitoarea Grecie ne-am împrumutat cu toții o stare de plumb pe chipul nostru și am devenit bolnăvicioși. Ne-a părut foarte rău că nu am mai rămas acolo, împreună. Știam că la întoarcere ne așteaptă o grămadă de lucruri de făcut și că nu o să mai avem timp de distracție. Așa a fost. Am trecut prin multe anul acesta, dar și în cei precedenți. Ceea ce ne face să zâmbim este că am trecut prin toate acestea împreună, am fost unul alături de altul și asta contează. Acum în fața fiecăruia surâde un viitor cu planuri multe, promițătoare. Sper să reușim cu toții să le îndeplinim, însă cel mai mult sper să rămânem unul alături de celălalt ca și până acum și că nu o să ne uităm colegii de suflet atât de ușor..
Iar acum, 34 de siluete se îndreaptă spre Hotel „Srbija” pregătiți să chefuiască până dimineață, fiecare pregătit să împartă gândurile și lacrimile cu cel de lângă... Pentru că ei au îndurat multe ca să ajungă până aici, au colindat România și Grecia, nu au avut parte de unele „izbucniri” ca și celelalte generaţii, dar au știut cum să se distreze... pentru că ei suntem NOI !
“A fost un vis frumos și ne-a trezit realitatea” – faimoasa propoziție a dirigintelui nostru. Patru ani am fost împreună și ne-am considerat o familie, chiar dacă unii nu întotdeauna făceau parte din ea, chiar dacă unii nu se simțeau „fii” ai acestei „generații de aur”. La început eram necunoscuți și ne feream unii de alții. Mai târziu, eram nedespărțiți. Dirigintele era mereu nemulțumit de noi și mărinimos ne-a pedepsit, sau mai bine spus ne-a „cinstit”. Chiar dacă mereu căutam lămâi prin „izvor” și lăudam somnul la ore, am mâncat grătare de unghii și spuneam la poezii-pedepse ca niciodată în viața noastră; ne pierdeam în lume ca și Chirița, eram frământați într-o pădure a spânzurațiilor, plângeam la zidirea Mirei în zidul mănăstirii și încercam să descoperim enigma Otiliei; mereu găseam alinare în cabinetul 23 alături de portretul eminescian, calculatorul supraîncărcat și mașina de xerox veșnic stricată...
La întoarcerea din strălucitoarea Grecie ne-am împrumutat cu toții o stare de plumb pe chipul nostru și am devenit bolnăvicioși. Ne-a părut foarte rău că nu am mai rămas acolo, împreună. Știam că la întoarcere ne așteaptă o grămadă de lucruri de făcut și că nu o să mai avem timp de distracție. Așa a fost. Am trecut prin multe anul acesta, dar și în cei precedenți. Ceea ce ne face să zâmbim este că am trecut prin toate acestea împreună, am fost unul alături de altul și asta contează. Acum în fața fiecăruia surâde un viitor cu planuri multe, promițătoare. Sper să reușim cu toții să le îndeplinim, însă cel mai mult sper să rămânem unul alături de celălalt ca și până acum și că nu o să ne uităm colegii de suflet atât de ușor..
Iar acum, 34 de siluete se îndreaptă spre Hotel „Srbija” pregătiți să chefuiască până dimineață, fiecare pregătit să împartă gândurile și lacrimile cu cel de lângă... Pentru că ei au îndurat multe ca să ajungă până aici, au colindat România și Grecia, nu au avut parte de unele „izbucniri” ca și celelalte generaţii, dar au știut cum să se distreze... pentru că ei suntem NOI !
This is cool, my cousin!
ReplyDelete