Express

          Există tot felul de oameni. Oameni mândri, oameni caraghioşi, oameni inteligenţi. Dar, cei mai mulţi sunt cei proşti. Părerea mea, nimeni nu poate fi chiar atât de prost nici să-şi dorească acest lucru. Doar dacă are deficienţe cerebrale sau vreo boală. Pe acei îi exclud categoric. Săracii trec prin multe, au parte de tot respectul meu şi nu de judecări. Dar! Acei ce stau frumos în banca lor şi mai au şi toate posibilităţile oferite pe o tavă, cu ăia ce ne facem? E lumea plină de ei şi ceea ce e cel mai supărător este că întregul nat se ia după ei. Halal exemplu de urmat! În loc să fim cu toţii mai flexibili spre noile căi ale ştiinţei, înţelepciunii şi a tuturor lucrurilor care ni se oferă; noi ne „lăfăim” cu cei de rând. Nu mă consider niciun fel de perfecţiune întruchipată, zeiţă sau orice creatură mitologică nemuritoare spunând aceasta, dar trebuie să fim cu toţii reali – oamenii de rând aici constituind pe cei neştiutori (să nu spun „proşti”...), acei ce nu ştiu şi nici NU VOR să ştie.

          Dar noi ceilalţi care ne dorim mult mai multe, cum facem? Stăm la coadă până se „dezmorţeşte” mulţimea sau acţionăm singuri şi încercăm să îi atragem pe alţii de partea noastra ?! Să vă văd!