Quijotism

       Într-un orășel de la mancha unde încă predomină catedralele medievale, căsuțele cu balcoane și flori, castelele care se lasă admirate la fiecare pas; în orașul natal al romancierului și dramaturgului Miguel de Cervantes, am ajuns și eu. Întâmpinată de mireasma copacilor și florilor din Plaza de Cervantes și de statuia poetului în toată grandoarea sa, m-am îndrăgostit instantaneu de acest oraș. Alcala de Henares. Un orășel situat chiar la periferia capitalei dar care se diferă de capitală totalmente. Lăsând aglomerația Madridului în spate și apropiindu-te de Alcala, străzile încep să se strâmteze, să primească un contur. Casele sunt colorate și vii. Parcuri, copaci la tot colțul.

      Așadar, un oraș bogat. Bogat în natură, bogat în arhitectură, bogat în istorie și chiar foarte bogat în populație tânără și vie. Încurajată de UNESCO și programul european Erasmus, Alcala de Henares primește cu porțile-i deschise studenți din toate părțile lumii. Crezând că, tocmai din această cauză, orașul și-ar fi putut pierde autenticitatea și tezaurul său quijotesc, am rămas surprinsă de faptul că m-am înșelat amarnic. Aici toată lumea vorbește spaniola! Fie că sunt veniți din alte părți ale Spaniei sau din toate celelalte țări ale lumii, atunci când se ciocnesc de vreun localnic, toată lumea vorbește limba spaniolă. Pe stradă se mai aud și alte limbi: engleza, germana, chineza, româna (da! chiar și româna) etc. 

      Cu tenul lor mai bronzat, spaniolii te întâmpină cu drag la orice terasă și sunt amabili din cale afară. Sunt pregătiți să îți ofere o mână de ajutor la orice oră din zi și vor să te facă prietenul lor. Și, să nu uităm: când încep a vorbi autentic "spaniolește", nu mai poți face nimic decât să te lași cucerit. Oricum, nu stai la masă ca să iei un suc pe care îl bei in 5 minute și după aceea nu mai ai ce face; în Alcala pe lângă suc primești și tapas! Ce sunt tapas? Un fel de mâncare. De fapt, mai multe feluri. Primești un meniu de câteva feluri de tapas din care poți alege. Bineînțeles că intră în preț. Dacă ți-e sete după primul pahar, poți comanda un al doilea și poti primi tapas cu el din nou! Viața e o băutură și mâncare, ar zice ei. Este un mod inteligent de a ieși în cale oamenilor pentru a se distra cu mâncare și băutură, dar să și salveze câțiva bănișori în buzunar. Además, aici puțini beau suc, cele mai populare băuturi sunt cerveza (berea) și tinto de verano (vin cu fructe/suc de fructe). Nu sunt o prea mare fană, însă merge pe căldurile tropicale de 40 de grade celsius pe timpul verii.

        Voi continua să trăiesc aici pentru următoarele câteva luni, sperând că prea multe tapas nu-mi vor face chiar atât de rău. Ceea ce mă bucură este faptul că voi avea timp din plin pentru a vizita casa lui Cervantes, bisericile și muzeele de aici iar în timpul liber disfrutar de oraș, natură și pasiunea spaniolă care se simte în aer. Iar dacă o să mă obosesc prea mult, întotdeauna pot profita de siesta, care are loc în fiecare zi intre ora 14 și 17. Hasta luego, amigos!