Dragoste împietrită

Undeva în cealaltă parte a lumii, pe un alt continent, într-o altă ţară şi într-un alt oraş, există o altă Curte de Argeş care îşi revarsă iubirea, durerea şi dorul asupra fiecărui vizitator. Tot în acestă Curte există şi o "mănăstire" care a fost construită din dragoste şi lacrimi. De data acesta nu este vorba despre Ana, ci despre împărăteasa musulmană Mumtaz care în urmă cu câteva veacuri bune şi-a abandonat soţul şi cei 14 copii trecând în lumea de dincolo. De durere, Manole cel mogul (care făcea parte din dinastia mongolă ce a cucerit India), a promis soţiei sale pe patul de moarte că-i va construi un mormânt şi îl va vizita la aniversare. Dragostea-i imensa, însă, nu-i permitea să construiască un mormânt oarecare, ci o bijuterie de mausoleu.

În incinta oraşului Agra, împăratul mogul Shah Jahan a construit timp de 22 de ani acest mausoleu cu pietre şi materiale de construcţie preţioase aduse din întreaga Asie şi Indie. Astfel a luat naştere cel mai mare, cel mai cunoscut şi cel mai preţios monument din lume - Taj Mahalul. O adevărată bijuterie care dă culoare, însemnătate şi valoare întregii ţări, tuturor culturilor şi oamenilor din India. Culoarea Tajului se schimbă precum ziua, jucând după placul soarelui. La lumina lunii ne încântă cu o culoare albastră de safir, la răsărit îşi împrumută o culoare trandafirie, pentru a se scălda seara la apus în albu-i maiestuos.

Monumentul este construit din cel mai perfect simetric punct de vedere, fiecare piatră avându-şi locul său şi însemnătatea sa. Mormântul lui Mumtaz este situat exact în mijlocul clădirii, stricându-i simetria cel de-al doilea sicriu din marmură - al împăratului, înmormântat mult mai târziu. O multitudine de simboluri prezente accentuează încă o dată însemnătatea acestei clădiri minunate. Baza rectangulară a Taj Mahalului este ea însăşi un simbol, iar poarta principală reprezintă voalul purtat de miresele indiene. O astfel de perfecţiune a fost asigurată de un arhitect iranian din anul 1631, când a început construcţia monumentului. Zice-se că acest arhitect, împreună cu oamenii lui, a fost omorât de împărat. În acest mod a evitat construirea unui alt monument nici măcar asemănător, ceea ce reprezintă un alt factor crucial la menţinerea autenticităţii acestui mausoleu. Din această privinţă, precum şi din toate celelalte puncte de vedere, Taj Mahalul este unic.

Din cauza căutării şi vizitării frecvente, Taj Mahalul este în pericol de închidere în următorii ani pentru a se menţine unic şi preţios de-a lungul mai multor veacuri. Turişti de pe întregul mapamond, dar şi indieni, vin să se fotografieze de la rezemându-se pe monument, până la a-l ţine de "vârf", în timp ce Mumtaz se odihneşte liniştită şi Shah încă plânge de durere. Din acestă suferinţă şi tragedie s-a născut cea mai preţtioasă bijuterie pe care ochiului omenesc o poate întrezări.