Spiritul Crăciunului în decădere

Ca și oricare alt copil și copilul din mine încă stă cocoțat pe tocul ferestrii privind pe geam cum se așterne covorul alb de zăpadă peste frunzele uscate de astă-toamnă, ascultă vuietul vântului melodios și numără fulgii care cad încet și într-o ordine anume. În spate arde focul din cămin și în fundal se aud sunete de colinde, iar din bucătărie se simte miros de prăjituri proaspăt coapte. La ușă se aud colindătorii iar luminițele pomului din cameră își schimbă culorile cu orice clipire a ochilor. Întreaga familie este alături și fiecare dintre noi ajută gospodina casei la aranjarea mesei. În casă se simte armonia, pacea și căldura sufletească. Acesta este visul al oricărui copil și, sper, al oricărui om în ajunul sărbatorilor de iarnă.

Realitatea, însă, este altfel. Copiii de azi nu stau la geam să admire magia anotimpului și nici nu ajută familia la decorarea casei sau împodobirea pomului. Ei nu știu câtă muncă necesită gătirea mâncării sau coacerea unei prăjituri; pe ei nu îi interesează dacă în sobă arde focul sau sunt lemne de ajuns pentru a încălzi întreaga familie; nu se preocupă de colidători și nici nu au învățat vreo colindă nouă, pe cele vechi nu le mai fredonează nimeni. În casă se ascultă muzică de petrecere sau cele mai noi hituri apărute pe YouTube. Generația rețelelor de socializare nu este formată doar de cei tineri ci și de părinții lor. Pentru că din scutece folosesc tableturile și telefoanele cu ecrane touch, de aceea Crăciunul îl sărbatoresc doar pe Facebook și pe Instagram; pentru că gospodinele caută rețete de gătit pe Facebook, de aceea se ard prăjutiturile din cuptor. Tot la fel pentru că tăticii care caută cele mai noi mașinării și vehicule pe YouTube, focul se stinge din sobă în timp ce flăcăii lor conectați între ei împușcă la inamici în Counter Strike, GTA și alte jocuri. Bunicii sunt prea bătrâni și prea obosiți pentru a ține pasul cu tehnologia și cu treburile casnice în același timp, de aceea au ridicat mâinile și s-au așezat în poziție orizontală privind cele mai noi știri de la televizor, cele legate de politică bineînțeles, sau în cel mai rău caz adorm pe sunetele Reality-urilor de sezon. 

Până să realizăm că seara de Ajun este cea mai importantă, că venirea colindătorilor ne aduce bucurie și armonie în casă de sărbatori, că copiilor trebuie pus câte un cadou sub pom și celor mai mici trebuie sa sosească Moș Crăciun; că bucatele se pun pe masă și familia se adună la cea mai importantă cină din an, că împodobirea casei și a pomului nu este kitsch și plictisitor ci trebuie să creeze atmosfera corespunzătoare a spiritului de sărbători...și cel mai important dintre toate este că până noi să realizăm că suntem în toiul cele mai sfinte și frumoase sărbători a anului, a omenirii și a creștinismului, nașterea Domnului Isus Hristos, trece și Ajunul și Crăciunul. Se sting beculețele de pe pom, din case, iar odată cu ele se stinge și spiritul sărbătorilor și bucuria din noi. Cădem într-un abis de nerecunoștință, de neștiință, de refuz care durează până la anul viitor și până la următorul și până la mai mulți ani.

De aceea tot mai puțini apreciază și onorează sărbătorile de iarnă, de aceea se pierde armonia și bucuria din case, din familie și din suflet. Încet pierdem magia spiritului de Crăciun, iar cu el ne pierdem și spiritul nostru. De nu am face altceva. De ce nu am întoarce acele beculețe de pe pom, acele prăjituri de pe masă, acele colinde din difuzor, și acele persoane care ne fac fericite? De dragul copilului din noi care încă mai stă la geam, de dragul fulgilor care așteaptă să cadă încetișor, de dragul spiritului de Crăciun, de dragul nostru... De Crăciun fim mai buni!