Cuvinte...

Odată cu Octombrie și culorile aurii de pe străzi a ajuns toamna și pe la noi. Semnificând partea a anului (adică anotimpul) care urmează după vară în orice limbă pământească, toamna ne aduce un strop de scânteie aurie cu fiecare frunză care, grandios desprinzându-se de creangă și lăsată dusă de vânt, atinge pământul. Pentru că tot a venit vremea frigului, a ceaiurilor și a păturilor pufoase am avut ceva timp de a medita asupra acestui anotimp. Este interesant faptul că cuvântul are aceeași semnificație în toate limbile: anotimpul care urmează după vară, sau și mai precis, timpul recoltei.  Cu toții știm că această meserie sfântă care este agricultura a influențat limba și că orice cuvânt are legătură cu timpul, vremea, sau agricultura. Aceștia sunt cei trei factori ai supraviețuirii. Ne este cunoscut că majoritatea legumelor se cultivă primăvara și se culeg toamna (adică în timpul recoltei), însă ceea ce mai este cunoscut pentru noi, și nu și pentru toți ceilalți, este că acest...

După aproape 3 ani de la întoarcerea din India unde am petrecut 5 luni și de unde am rămas cu amintiri frumoase, diferite și care au avut un rol important în dezvoltarea mea morală, sentimentală, și intelectuală, am avut parte de încă o altă mare aventură într-un loc neobișnuit – Maurițius. Pentru necunoscutori, sau mai bine zis, pentru cei care au auzit de acest loc minunat (ca și mine de altfel) însă nu știu exact unde se află și cum se ajunge până acolo, Mautițius este o insulă la est de Madagascar în Oceanul Indian. Insula este minusculă încât trebuia să măresc de cinci ori harta digitală pentru a mă documenta, întinsă pe o suprafață de 2040 metri pătrați, înconjurată de plaje și cu o cascadă interioară – și nu, nu mă refer la interiorul insulei ci în interioriul oceanului! Pentru a ajunge acolo e nevoie de avion, bineînțeles, de două zboruri, mai exact. În total vreo 13 ore de zbor, o nimica toată. Nu am petrecut decât o săptămână pe această insulă, însă aș avea ce să...

Uneori e atât de greu să ne menținem rațiunea curată încât începem să o pierdem de tot. Nu din cauza unor probleme mentale înnăscute sau ca și consecință a unor experiențe de viață urâte, ci mai mult din cauza unei neglijențe personale față de propria noastră sănătate. Unii oameni duc lupte sângeroase cu o multitudine de boli mentale și câțiva chiar reușesc să iasă învingători din ele; alții însă nu luptă deloc împotriva obstacolelor ci renunță de la prima lovitură și își lasă mintea ”la păscut”. Specialiștii pot găsi mai multe denumiri pentru această fază, ca și stima de sine scăzută, nemulțumire față de sine, lipsă de încredere de sine etc. Eu o numesc lașitate .  Omul este un laș înnăscut pentru că tot ceea ce face și ce obține în viață nu este este decât o mușamalizare a fricii și a lipsei de curaj cu care trăiește zi de zi. Ne lipsește curajul atunci când învățăm ceva nou, fie o limbă nouă, o noțiune nouă, sau pur și simplu o informație nouă. Pe urmă ne este frică...

„Posibilităţile sunt numeroase atunci când ne decidem să acţionăm, şi nu să reacţionăm.” —  George Bernard Shaw A sosit și noul an cu noile sale pagini pe care ar trebui să le umplem, iar unii dintre noi poate deja au și început să o facă. Ceea ce trebuie să ne amintim este că pentru a scrie o carte avem nevoie în primul rând de inspirație. Fie că o găsim în artă, istorie, întâmplări, din vacanțe, experiențe sau pur și simplu din contactul cu alți oameni. Unii își găsesc muza în părinți, familie, alții în partenerul de viață, iar alții sunt insiși un izvor de inspirație. Eu, personal, găsesc inspirația oriunde. Dintr-un afiș, dintr-o convorbire, însă ceea ce am observat este că aproape mereu cele mai mari și cele mai importante izvoare de inspirație sunt: cuvintele și imaginația. Aceste două nu au sfârșit. Cuvintele nu se termină niciodată iar dacă sunt și întipărite, nici nu vor muri. Imaginația, la rândul ei, nu are capăt și nici nu trebuie să aibă. Un om trăiește ...