Toamna, anotimpul autohton împrumutat

Odată cu Octombrie și culorile aurii de pe străzi a ajuns toamna și pe la noi. Semnificând partea a anului (adică anotimpul) care urmează după vară în orice limbă pământească, toamna ne aduce un strop de scânteie aurie cu fiecare frunză care, grandios desprinzându-se de creangă și lăsată dusă de vânt, atinge pământul. Pentru că tot a venit vremea frigului, a ceaiurilor și a păturilor pufoase am avut ceva timp de a medita asupra acestui anotimp. Este interesant faptul că cuvântul are aceeași semnificație în toate limbile: anotimpul care urmează după vară, sau și mai precis, timpul recoltei. 

Cu toții știm că această meserie sfântă care este agricultura a influențat limba și că orice cuvânt are legătură cu timpul, vremea, sau agricultura. Aceștia sunt cei trei factori ai supraviețuirii. Ne este cunoscut că majoritatea legumelor se cultivă primăvara și se culeg toamna (adică în timpul recoltei), însă ceea ce mai este cunoscut pentru noi, și nu și pentru toți ceilalți, este că acest anotimp este friguros și ne pregătește pentru iarnă. Acestea toate sunt posibile pe emisfera de nord a Pământului. Ce facem cu acei oameni de pe emisfera de sud? Eram in mai pe Maurițius și era sfârșit de toamnă/început de iarnă. Temperatura era de 24-26 grade Celsius și făceam baie în Ocean. Două zile era frig cu ploaie, două cald cu soare. Cu toate acestea era încă vară, chiar dacă era iarnă. În India, spre alt exemplu, nu există alte anotimpuri în afară de vară și iarnă, care nici măcar nu sunt numite astfel, ci mai degrabă se explică ca ”e cald” și ”e frig”. E foarte cald între mai și septembrie, și e ”frig” (”friguleț” aș zice eu) între lunile octombrie și ianuarie. Restul timpului e doar cald. Ceea ce e ca primăvara la noi, pe care nu o mai avem... Mă întreb atunci oare, dacă primăvară nu mai avem și vara durează parcă tot mai scurt, oare va deveni și la noi doar ”cald” și ”frig”? Sau le vom întoarce pe dos ca și în Australia, să facem plajă de Crăciun?

Tulburată de toate aceste gânduri, eram inspirată să caut în dicționar etimologia cuvântului ”toamnă”. După cum presupuneam, în limba română, precum și în celelalte limbi romanice, cuvântul toamnă provine din latină: autumnus, m. La fel se întâmplă și în limba engleză autumn (Lat.autumnus,m.), cu excepția englezei americane (sau/și canadiene) unde pentru toamnă folosesc fall – ceea ce înseamnă literalmente ”cădere” și se referă la căderea frunzelor, evident. Deci, și la ei cad frunzele. Buuun. Acum, partea interesantă este că se știe că engleza și germana fac parte din aceeași familie de limbi și că sunt ambele limbi germanice. Atunci, de ce spunem la toamnă în germană herbst?! Aceasta înseamnă că majoritatea cuvintelor nu provin din latină, după cum suntem obișnuiți, ci dintr-o limbă germanică, adică dintr-o formă primitivă a limbii germane sau engleze de astăzi. Deci, au același înțeles cu toamna noastră? Printr-un search (alt cuvânt străin și împrumutat în limba română; engl. search = a căuta) în dicționarul etimologic am găsit că herbst din germană are aceeași etimologie ca și cuvântul harvest din engleză, adică recoltă, și se referă la timpul când această activitate ia parte. Este cunoscut că germana este o limbă, oricât de complicată, foarte explicită. Fiecare cuvânt, chiar și cel mai compus și cel mai larg, are o descriere exactă și perfectă a ceea ce înseamnă, pentru ce și când se folosește, și de cine e folosit. Un exemplu ar fi Herbstferien, f.pl = vacanța de toamnă, care provine de la cuvintele: der Herbst și die Ferien (Lat. feriae = concediu, sărbătoare). Aici avem un cuvânt cu rădăcina din latină, și altul cu rădăcina dintr-o variantă antică a englezei. Simplu și la subiect. Singurul lucru pe care herbst a împrumutat din latină este genul masculin (v. Lat. autumnus, m; ger. Herbst, m; dar rom. toamnă, f. și engl. autumn, n.).

Așadar, putem spune că toamna are legătură cu recolta în orice limbă și ar trebui să fie de aceeași natură pe ambele emisfere ale Pământului, doar că clima ne-a cam luat-o pe înainte în ultimii două mii de ani. Având în vedere că natura cuvântului este una temporală și meteorologică, semnificația nu ar trebui sa se schimbe nici peste alte două mii de ani. Cu toate acestea, o limbă este nemuritoare chiar dacă se și întâmplă să dispară din uz, pentru că mereu va rămâne undeva un cuvânt sau o rădăcină care are sau duce spre același înțeles. Iar pentru că suntem cu toții una, o familie mare cu o multitudine de limbi care acum câțiva mii și mii de ani erau doar una singura; și pentru că cu toții sărbătorim începutul toamnei, vă doresc un frumos ”târziu de an” (după cum mai e toamna cunoscută; o altă semnificație cu rădăcina-i în germană) și o recoltă cât mai bogată, atât la propriu dar mai ales la figurativ!