Hârtie=Terapie

                    În această eră a tehnologiei avansate e ușor să scrii. Te așezi într-o poziție de 90 de grade, întinzi mâinile spre tastatura calculatorului și scrii. Apeși tastele. Este atât de simplu. Prima schiță a "Jurnalului Soldatului Rănit" am scris-o la ora 7 dimineața în autobuz pe drum spre școală, pe telefonul Nokia recent achiziționat. Aveam la dispoziție 20 de minute (cel mult) și un număr limitat de caractere. Lumea din jurul meu a încetat să existe pentru că eu nu vedeam și nu auzeam nimic. Eu eram ocupată cu scrisul. Degetul mare a luat-o razna apăsând pe taste, iar la un moment dat, când povestea devenise mai palpitantă, s-a blocat și telefonul. Am încălcat limita caracterelor disponibile într-un mesaj? Nu-i bai. Încep altul cât mai repede pâna nu uit ce trebuie să scriu. Cele 2 sau 3 mesaje erau salvate la 'Drafts' îndată ce am ajuns la școală. Întreaga zi am contemplat asupra textului cu frica de a nu uita de el când ajung acasă. Evident că uitasem complet, însă mă bucur că mi-am adus aminte de el seara și l-am dezvoltat. Cele 2-3 paragrafe s-au transformat în 2 pagini. Cea mai lungă proză scrisă de mine până atunci. Eram încântată de ceea ce a ieșit. Era atât de bun si perfect textul pentru mine încât nu avea să-l citească nimeni...deocamdată. Poate niciodată. Simțeam că este prea intim și voiam să rămână secret, însă nu înainte să aflu o părere sau două despre ceea ce am scris.
                Am decis să scriu în continuare. Să nu mă opresc. Așa cum am continuat povestea, am dezvoltat schița și din 2 pagini am facut 100; la fel pot face și acum. Nu sunt fană textelor lungi. Pentru mine "cuvântul" trebuie sa fie scurt și concis. Așa îmi place să și scriu. Am decis să las lumea să (mă) citească, chiar dacă textele mele nu sunt perfecte, gramatical corecte sau mai știu cum... Iar ca și o deviere de la "cursul vieții" contemporan, am decis să apelez la pix și hârtie, nu la telefoane sau calculatoare. Astăzi mă simt simplă, naturală, obișnuită. Ca și acest text. Pentru mine un cuvânt pus pe hârtie înseamnă o rază de soare. Nu mă interesează complexitatea sau etimologia lui, ci recunoașterea lui. A-ți recunoaște remediul este țelul vieții...azi. 

Bătrânul Nokia îmi este drag și este mereu lângă mine, însă azi hârtia are o valoare mai mare. Azi fac terapie cu hârtie! 

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Sărbătorile din ziua de azi

Image
            “Cu sau fără (de) mască”. O expresie mult auzită în liceu. Domnului profesor de limba română îi plăcea nespus să se joace cu această expresie. O folosea aproape la orice. Niciodată nu am reușit să o înțeleg deplin. Cu toții știm ce înseamnă o mască. Dacă ne luăm după Dicționarul explicativ al limbii române , vom vedea că este: 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; Fig. Înfățișare falsă. 2. Machiaj .   Azi ne machiem cu toții, dar oare purtăm și o mască? Ne ascundem după un simplu fond de ten sau există alte straturi cu mult mai groase care ne acoperă fața și nu numai?             În Grecia antică și teatru-i mult vestit, cei care purtau o mască erau actorii. Dacă mergem în I...
Read more

Anul 2022: viitorul trecut

Image
     Se spune că suntem mai copți, mai deștepți, mai culți. Hai să ne testăm cultura, așadar! Odată cu începutul anului calendaristic mai avem și altele de sărbătorit când e vorba despre cultură. La nivel internațional – Ziua internațională a limbii materne; la nivel național, dintr-o parte îl sărbătorim pe marele poet, Mihai Eminescu, iar pe cealaltă parte pe Sfântul Sava, cel care a pus bazele culturii alfabetiste din Serbia. Ce au toate aceste aniversări astăzi în comun? Cultura, scrisul, cuvântul și toate cele pe care noi le-am uitat. Motivele sunt multe: digitalizarea predominantă ne forțează să uităm de cărți, de manuscrise, de studiu; școlile se bazează pe o multitudine de informații pe care nimeni niciodată nu le va reține; media s-a dezvoltat și ea dar nu prea putem spune că spre bine, ci mai mult spre dezamăgirea și amăgirea publicului, iar presa ținând pas cu ea. Politica a devenit mai importantă decât școala, iar procentajul de supraviețuire intelectuală scade...
Read more

8 Things India Taught Me About Life

Image
I recently returned from a 4-month sabbatical in India. Let's be clear about one thing - it was not a holiday. I most certainly cannot afford an occasional trip to India and stay there for the following 4 months just for the sake of it. However, I found a way to do it nonetheless. I applied for an internship abroad, I got the job, and I got paid to stay there and explore everything my little heart ever wished to explore. Now that I'm back home, everyone is asking me how was it? How did I like it? How do I find this experience? Long story short, I always tend to say it was a unique experience and that it was worth my time. Because it was, along with ups and downs, with good moments and bad moments... All in all, it was the most wonderful experience I've ever had in my entire life. But above all, it was the biggest lesson I have ever received. Are you curious enough to find about this experience that has changed my life in just 4 months? Then keep on reading.... Because the...
Read more