Viața este o aventură continuă

Atunci când cel mai puțin te aștepți, se întâmplă cele mai multe. Mereu am fost o visătoare. De mică îmi imaginasem că o să călătoresc când o să fiu mare. Abia acum, fiind “mare”, îmi dau seama că nu am posibilități să călătoresc atât de mult cât mi-aș dori. Un pic aici, un pic acolo și cam atât. Ceea ce am descoperit, însă, este faptul că nu călătoria în sine te schimbă și te face altă persoană, ci experiența. Faptul că ne luăm cu toții un weekend liber ca să vizităm un oraș european din apropiere, nu ne ajută prea mult. Da, te relaxezi și iei o pauză de la învălmășeala cotidiană. Cam aici se termină. Te întorci mai fericit și mai odihnit din escapada ta de trei zile și cu o mie de poze (la propriu) cu castele și peisaje mirifice. Asta până când te lasă hard diskul și le pierzi pe toate, că de, nici telefonul nu are atâta memorie câte poze putem face. De luni, înapoi la vechea rutină. Ce ai învățat nou? Poate să dai “bună ziua” într-o altă limbă și eventual o rețetă de cozonac, pe lângă noua ta descoperire despre castelele medievale sau renascentiste. Nu-i rău nici asta.

Acum, imaginează-ți o astfel de călătorie, dar care să dureze mai multe zile. Ba chiar mai multe luni. Cum te-ai simți? Nu tot atât de împlinit și fericit, dacă nu și mai mult? Imaginează-ți cum ar fi să mergi într-o țară și să experimentezi ceva nou. Înveți o nouă cultură, cunoști oameni noi și împarți tot felul de activități cotidiene cu ei, ca ei. Știți cum merge: “Când ești la Roma, poartă-te ca romanii”, să nu uităm aceasta. Ei bine, eu nu am fost tocmai la Roma, dar nici prea departe de latinitate nu am mers.  Cu toate acestea, m-am purtat ca și ei, cinci luni de zile. De ce nu? Am mâncat la fel, am băut la fel, am vorbit aceeași limbă și m-am simțit bine. Această experiență m-a schimbat pe viață. Atunci când accepți să ieși din zona ta de confort, permiți minții tale să își facă o altă viziune asupra vieții și asupra oamenilor și reușești să înveți ceva. La început e greu, copleșitor și totodată minunat și fermecător. Te lovești de multe culturi, obiceiuri, limbi... Până la urmă îți uiți limba maternă și începi să le amesteci pe toate astfel încât o propoziție de a ta va aduce la spargerea geamurilor din cauza râsetelor colegilor. Chiar dacă la început vei vorbi o chineză stâlcită și uitată de toți asiaticii, spre sfârșitul experienței tale vei deveni fluent în limba de baștină a țării unde te afli. Partea cea mai tristă este că te vei întoarce acasă, acolo unde nimeni nu vorbește această limbă proaspăt învățată de tine. Îți va lipsi totul. Cel mai mult experiența pe care ai avut-o, care te-a schimbat și te-a făcut persoana care ești acum. O oportunitate ca acesta nu se lasă să treacă pe lângă tine. De ce să nu îndrăznești? Curaj! Vei reuși cu siguranță.

Partea interesantă este că, atunci când te întorci, nu te mai poți limita la rutina de acasă, ci dorești mai mult. Ai văzut că se poate, a decurs bine, mai vrei o dată. Tânjești după o nouă experiență mai bună, mai frumoasă. Nu te limitezi la categoria “Prea bun, prea ca la țară”. Asta va rămâne mereu acolo unde ai lăsat-o, colțișorul tău scutit în care te vei întoarce mereu. Ceea ce inimioara ta dorește acum, este să vadă și alte colțișoare ale lumii. Te îndrepți mai mult spre “Veni, vidi, vici”. Am venit, m-am simțit bine, am văzut și altă modalitate de a-ți trăi viața și am învins frica de a sta pe loc și a mă limita la lucrurile din jurul meu. Călătoresc, deci învăț. Viața în sine este o călătorie, o aventură continuă.  Este timpul pentru următoarea destinație!