Cuvinte...

          Există tot felul de oameni. Oameni mândri, oameni caraghioşi, oameni inteligenţi. Dar, cei mai mulţi sunt cei proşti. Părerea mea, nimeni nu poate fi chiar atât de prost nici să-şi dorească acest lucru. Doar dacă are deficienţe cerebrale sau vreo boală. Pe acei îi exclud categoric. Săracii trec prin multe, au parte de tot respectul meu şi nu de judecări. Dar! Acei ce stau frumos în banca lor şi mai au şi toate posibilităţile oferite pe o tavă, cu ăia ce ne facem? E lumea plină de ei şi ceea ce e cel mai supărător este că întregul nat se ia după ei. Halal exemplu de urmat! În loc să fim cu toţii mai flexibili spre noile căi ale ştiinţei, înţelepciunii şi a tuturor lucrurilor care ni se oferă; noi ne „lăfăim” cu cei de rând. Nu mă consider niciun fel de perfecţiune întruchipată, zeiţă sau orice creatură mitologică nemuritoare spunând aceasta, dar trebuie să fim cu toţii reali – oamenii de rând aici constituind pe cei neştiutori (să nu spun „proşt...

Regăsindu-mă prin orizont.... Stând la rând într-o linie imens de lungă, mi-am dat seama de un lucru: în viaţă crezi că le ştii pe toate, când, de fapt... nu ştii nimic. După cum a spus şi Socrate : „Ştiu ca nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu”. De ce? Nici eu nu am înţeles aceste vorbe până de curând. Pentru că aşa trebuie să fie. Cu cât ştii mai multe, cu atât îţi dai seama câte mai ai de descoperit şi ca NU le ştii pe toate. Ştiinţa este o lungă călătorie, fără sfârşit, aş zice eu. Niciodată nu ştii ce te aşteaptă în acest voiaj. Chiar şi pe drum. Poate că dai de vreun pasager nervos, sau de unul căruia îi place să vorbească mult şi chiar dacă te străduieşti cu toată atenţia şi imaginaţia ta posibilă ca să-l înţelegi, nu poţi. Pentru că el vorbeşte o limbă străină. Una pe care tu nu o înţelegi. De aceea suntem cu toţii diferiţi şi de aceea nu-mi stă mie să vorbesc chineza sau araba, din cauză că eu am fost menită pentru cu totul altceva. Pentru alte limbi, alte cun...

Dedicat generației mele, în special clasei IV6 “A fost un vis frumos și ne-a trezit realitatea” – faimoasa propoziție a dirigintelui nostru. Patru ani am fost împreună și ne-am considerat o familie, chiar dacă unii nu întotdeauna făceau parte din ea, chiar dacă unii nu se simțeau „fii” ai acestei „generații de aur”. La început eram necunoscuți și ne feream unii de alții. Mai târziu, eram nedespărțiți. Dirigintele era mereu nemulțumit de noi și mărinimos ne-a pedepsit, sau mai bine spus ne-a „cinstit”. Chiar dacă mereu căutam lămâi prin „izvor” și lăudam somnul la ore, am mâncat grătare de unghii și spuneam la poezii-pedepse ca niciodată în viața noastră; ne pierdeam în lume ca și Chirița, eram frământați într-o pădure a spânzurațiilor, plângeam la zidirea Mirei în zidul mănăstirii și încercam să descoperim enigma Otiliei; mereu găseam alinare în cabinetul 23 alături de portretul eminescian, calculatorul supraîncărcat și mașina de xerox veșnic stricată... La întoarcerea din străluc...

Deja de câteva zile simt un gol în suflet. Un „ceva” ce lipseşte şi mă tot întreb ce să fie ?! Dar să o luăm mai întâi aşa: Ce este sufletul? Care este diferenţa dintre suflet şi spirit? Se spune că „ochii sunt oglinda sufletului”, dar CE este sufletul?? Să o luăm de la capăt. Spuneam că simţisem un „gol în suflet” şi nu ştiam ce este. Poate era doar una din zilele acelea când te simţi singur şi cu totul diferit de toţi ceilalţi, o zi nouă în care-ţi cade ideea că ai putea fi cetăţeanul unei alte planete, unei alte lumi. Pentru că tot ceea se întâmplă în jurul tău cu ceea ce simţi, nu corespunde. Să spunem că totuşi exista cineva care te poate înţelege (cred că aş invidia persoana respectivă!!!), iar acel cineva (în cele mai multe cazuri) sau nu este aproape-ţi, sau nu inţelege absolut TOTUL. Asta mă înfurie şi mai mult! Cu toate că, furia aceasta ţine scurt, eu pot înţelege multe „chestii” şi ţin cont să ÎNŢELEG în adevăratul sens al cuvântului. Nu poţi judeca ceea ce nu înţele...

„Un miracol nu înseamnă a zbura prin aer sau a fugi pe apă, ci a păşi pe pământ.” Încă din vechime, omul se luptă cu ştiinţa, descoperind unele manifestări necunoscute. De la prima frecare a pietrei şi prima locomotivă cu aburi, până în ziua de azi, omenirea s-a schimbat. Oamenii primitivi au descoperit flacăra, picturiile (în peşteri, pictând pe ziduri), mai târziu au fost descoperite acul, roata, carul. Aşadar, au început să se dezvolte şi unele ramuri economice precum : agricultura, pescuitul, meşteşugăritul iar datorită carului şi a (mult mai târziu descoperite) locomotivei, s-au dezvoltat transportul şi comerţul. Astăzi ne tratăm cu penicilină datorită lui Fleming. Oamenii au descoperit că unele plante pot avea efect lecuitor şi viceversa. Din păcate, unele s-au folosit într-un mod negativ, altele nu. Se considera ca Thales din Milet a fost primul care a cercetat forţa de atracţie a feritului magnetic asupra feritului obişnuit, încă în anul 600 î.H. Datorită acestei const...

„Dragostea este poezia simţurilor.” – Honore de Balzac Iubirea este una dintre cele mai vechi teme ale literaturii lumii care se bazează pe sentimentul specific omenesc ce diferă de la om la om. Iubirea este tema obsedată a literaturii. Ea se caracterizează prin atracţie reciprocă puternică, existenţa unor obstacole şi încălcarea unor reguli. Datează încă din cele mai vechi timpuri, chiar şi din mitologia greacă (Eros – zeul iubirii, Afrodita – zeiţa dragostei şi a înţelepciunii). Dragostea a fost şi este un motiv de inspiraţie într-o operă de artă (fie pictura, muzica, poezia, proza...) „Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.” – W.Shakespeare În mentalitatea arhaică iubirea este considerată o mare forţă şi aceasta se poate demonstra printr-un singur mit : mitul erotic al Zburătorului. Mit fundamental al poporului român. Iubirea este abordată în literatură din diferite unghiuri, de-a lungul vremii existând diferite idei referito...

Legătura care există între nou şi vechi este timpul. Necruţător trece prin noi şi uneşte vechiul de nou, lăsându-ne impresia că suntem stăpânii prezentului. Atât de puţin înseamnâ acest prezent încât nu putem a nu apela la timp pentru a face diferenţa dintre trecut şi prezent. Ce este prezentul? De unde să ştim că nu este deja în viitor? Credem că dacă trăim prezentul făcând planuri de viitor şi lăsând în urmă toate întâmplările de care am trecut, suntem stăpâni pe timp. Noţiune care ne limitează. Timpul este limitat. Trebuie să avem grijă de ceea ce facem, vorbim, auzim sau vedem; pentru că timpul nu se poate da înapoi şi orice mică / mare întâmplare din viaţă este o învăţătură. Dacă până acum ai fost orb la frumuseţile din jur, la momentele speciale şi la armonia de pretutindeni; măcar acum trezeşte-te! şi fă ceva ca să poţi observa toate acestea.