Cuvinte...

                Ați observat și voi că oamenii mici tind să fie la putere? Cred că nu e atât de evident sau mi se pare doar mie? Nu mă refer la înălțime, ci la a fi cineva, a avea statut dobândit prin inteligență, calificare, citit, cultură, nopți nedormite și dimineți negre pentru a reuși să parcurgi materii și materii de caz, nu doar pentru un examen sau pentru o profesie, ci mai ales pentru că deveneau tot mai interesante și mintea ta înfometată de știință nu știa să se oprească? Iar când lăsam cartea din mână ne apucam de treburile lumești, de a dobândi o experiență de viață, ne întâlneam cu oameni care făceau parte din diferite culturi, de alte naționalități, de diferite profesiuni pentru a dobândi și mai multă cunoștință despre necunoscut. Și atunci după atâția ani investiți în sine, mai precis în OMUL din tine; vine un om mic și-ți fură totul din mână: orice vis măreț, orice speranță, orice clipă și orice școală; subtil, încet și sigur. Atâ...

  Anul acesta a fost pe cât de tumultuos pe atât de irelevant. Eu nu l-am pus nici măcar la număr și mi-a trecut cât am clipit. Cu toate acestea, atâtea s-au întâmplat și pentru prima oară în viață îmi doresc ca anul calendaristic să se termine cât mai degrabă. Nu mai pot trăi în panică înconjurată de frică, negativism, terorism, ipohondrie, întuneric și ură. Peste tot se vorbește despre virusul  Covid , despre numărul persoanelor infectate, câți s-au testat, câți au murit azi , acum o săptămână, o lună .  Nu de mult am văzut o poză pe internet cu planeta noastră, Pământul, căzut lat în pat și bolnav înconjurat de celelalte planete din galaxie, plângându-i de milă. Nu m-a amuzat deloc poza, dimpotrivă, mi-a provocat o stare de tristețe și dezamăgire instantaneu. Faptul că nimeni nu și-a dat seama adevăratul sens al pozei e și mai trist. Pământul era dintotdeauna bolnav, infectat nu de  Covid , ci de cea mai mare și periculoasă boală care i-a venit de hac azi și care ...

            În timp ce-mi sorb cafeaua deja răcită cu cartea mea preferata lângă mine și subliniez câteva idei din Gabo între pauzele scurte dar bune dintre obligațiile cotidiene, mintea mea a luat-o la fugă. O grămadă de idei și planuri îmi trec prin minte, gândurile s-au adunat într-un vârtej laolaltă care stă să plesnească, însă acel gând care mă face să mă opresc mereu la el nu îmi dă pace chiar nici noaptea, așadar: subconștientul. De ce e el mai diferit decât realitatea sau decât conștiința, de ce apare doar noaptea în vis și fără să știm? Mă tot întorc la Freud și Kafka încercând să mai rezolv vreun mister, dar nu îmi dă pace Marquez care insistă cu realismul său magic fără logica și atât de frumos, atât de fermecător încât ai dori să rămâi în el pentru totdeauna. Realitatea este și ea prezentă și e atât de machiată și aranjată încât nu o mai cunoaștem. Stă la masă zâmbind până la urechi și dansând din umeri pe ritmuri latino alături de Conștient car...

Zilele acestea nu se vorbește decât despre situația curentă: Covid-19, izolație, carantină, numărul persoanelor infectate și, bineînțeles, tot felul de teorii de conspirație pe lângă. Ca să fim sinceri, nimeni nu știe dacă este vorba despre o mișcare politică, sau de vreun atac biologic, sau de cel de-al treilea război mondial, sau orice altă teorie propusă zilele acestea. Ceea ce știm cu toții este că acestui virus nu-i pasă dacă ești prințul Angliei sau țăranul de pe câmpul de la țară, nu-i pasă dacă ai tenul alb, galben, sau negru; dacă ai doctorate și diplome de elită; dacă ai bani sau ești sărac lipit pământului...la fel cum nu cunoaște nicio frontieră, graniță, sau obstacol. Această particulă de virus atacă corpul uman. Partea tristă este că nu cunoaște nici vaccin sau anticorp, atacă orice om în orice condiție. Pricepeți? În timp ce unii au uitat că anual un număr dublu de persoane mor din cauza celei mai simple gripe, și un număr de zece ori mai mare reprezintă deces...

Odată cu Octombrie și culorile aurii de pe străzi a ajuns toamna și pe la noi. Semnificând partea a anului (adică anotimpul) care urmează după vară în orice limbă pământească, toamna ne aduce un strop de scânteie aurie cu fiecare frunză care, grandios desprinzându-se de creangă și lăsată dusă de vânt, atinge pământul. Pentru că tot a venit vremea frigului, a ceaiurilor și a păturilor pufoase am avut ceva timp de a medita asupra acestui anotimp. Este interesant faptul că cuvântul are aceeași semnificație în toate limbile: anotimpul care urmează după vară, sau și mai precis, timpul recoltei.  Cu toții știm că această meserie sfântă care este agricultura a influențat limba și că orice cuvânt are legătură cu timpul, vremea, sau agricultura. Aceștia sunt cei trei factori ai supraviețuirii. Ne este cunoscut că majoritatea legumelor se cultivă primăvara și se culeg toamna (adică în timpul recoltei), însă ceea ce mai este cunoscut pentru noi, și nu și pentru toți ceilalți, este că acest...

După aproape 3 ani de la întoarcerea din India unde am petrecut 5 luni și de unde am rămas cu amintiri frumoase, diferite și care au avut un rol important în dezvoltarea mea morală, sentimentală, și intelectuală, am avut parte de încă o altă mare aventură într-un loc neobișnuit – Maurițius. Pentru necunoscutori, sau mai bine zis, pentru cei care au auzit de acest loc minunat (ca și mine de altfel) însă nu știu exact unde se află și cum se ajunge până acolo, Mautițius este o insulă la est de Madagascar în Oceanul Indian. Insula este minusculă încât trebuia să măresc de cinci ori harta digitală pentru a mă documenta, întinsă pe o suprafață de 2040 metri pătrați, înconjurată de plaje și cu o cascadă interioară – și nu, nu mă refer la interiorul insulei ci în interioriul oceanului! Pentru a ajunge acolo e nevoie de avion, bineînțeles, de două zboruri, mai exact. În total vreo 13 ore de zbor, o nimica toată. Nu am petrecut decât o săptămână pe această insulă, însă aș avea ce să...