Atunci cand incepi sa privesti viata cu alti ochi
Motivul pentru care mi-am dorit sa vin in India este pentru a-mi deschide ochii, mintea si inima. Sunt unele lucruri in viata pe care le luam prea cu usurinta, nu le respectam si nu le apreciem. Am devenit persoana care plange dupa laptop pentru ca s-a stricat, iar de telefon nu ma mai dezlipesc. Am inceput sa ma intreb oare ceilalti, de pe tot acest mapamond, au ce manca sau sunt si ei preocupati de culoarea husei de telefon? Unii nu au apa deloc, iar eu ma plang ca nu am gasit brandul de apa care-mi place la supermarketul de langa mine. Altii nu au casa, nu au camera, nu au baie; si eu ma plang ca dorm in camera de zi unde se gasesc prea multe aparate pe care le foloseste intreaga familie. Era timpul sa pun punct acestor absurditati, sa-mi fac bagajul si sa plec. India este locul perfect pentru a-mi schimba modul de gandire. Doar atunci cand simti pe pielea ta, o sa inveti sa apreciezi lucrurile din jurul tau mai mult.
Camera este 3m/4m, intri pe o usa mica si iti dai in dulapul care se intinde pe tot peretele din dreapta, e colorat, rupt si arata lipicios sau murdar. In stanga se gaseste un pat de o persoana si langa el, unul mare de dormitor. Suntem trei fete care impartim camera, o nemtoaica, o indianca si cu mine. Indianca era aici inaintea noastra asa ca ea ne-a aratat cum merg lucrurile prin casa. Usa se inchide, dar nu se incuie. Aerul conditionat merge, insa este setat pe o anume temperatura si nu se poate schimba. Ventilatorul de pe tavan merge, insa imi bate direct in cap atunci cand sunt in pat. Geamurile sunt mereu deschise, iar vantul de afara nu prea pare sa patrunda caldura si umiditatea din aer. Pe jos e o gresie veche si urata si prin haine imi merge o soparla mica, cand la mine in dulap, cand de partea Rebecai (nemtoaica). Partea cea mai interesanta a casei este baia: un WC sarac, zgariat; o ghiuveta si mai veche si o oglinda ruginita. Cam atat. Doua robinete si un paravan. Ma tot gandeam sa fac un dus dupa cele doua zile de drum cand mi-a zis Rahat (fata indianca) ca nu avem dus. "Uite, sa-ti arat cum ne spalam: ai aici doua robinete, pornesti boilerul cu 5-10 minute inainte si apa calda vine instant. Eu obisnuiesc sa-mi bag capul sub robinet pentru a ma spala pe par. In rest, folosesc galeata asta pentru a face baie", zise. Si eu si Rebeca am incercat sa ne mentinem calmul si sa ramanem pozitive. Am ras si am zis "wow, bine", si am iesit din baie ca sa nu o mai vedem cu gandul ca ne vom ocupa de asta mai tarziu. M-am tot invartit sa ma uit la prize, vazand ca din tableta lui Rahat se aude muzica, pana cand am intrebat: "Avem internet, asa-i?". Ea s-a uitat lung la mine si mi-a zis: "Nu, nu avem. Crede-ma, si eu sunt frustrata din cauza asta". Am lasat totul balta si am zis ca vrem sa ne culcam, Beca si eu fiind moarte de oboseala si vanate de nervoase. Abia seara dupa ce ne-am trezit am stat de vorba si cu celelalte fete din camera de langa, si am hotarat sa ne mutam toate, cat mai repede, intr-un apartament pentru a imparti chiria si cheltuielile. Bucataria nici nu merita mentionata.
Camera este 3m/4m, intri pe o usa mica si iti dai in dulapul care se intinde pe tot peretele din dreapta, e colorat, rupt si arata lipicios sau murdar. In stanga se gaseste un pat de o persoana si langa el, unul mare de dormitor. Suntem trei fete care impartim camera, o nemtoaica, o indianca si cu mine. Indianca era aici inaintea noastra asa ca ea ne-a aratat cum merg lucrurile prin casa. Usa se inchide, dar nu se incuie. Aerul conditionat merge, insa este setat pe o anume temperatura si nu se poate schimba. Ventilatorul de pe tavan merge, insa imi bate direct in cap atunci cand sunt in pat. Geamurile sunt mereu deschise, iar vantul de afara nu prea pare sa patrunda caldura si umiditatea din aer. Pe jos e o gresie veche si urata si prin haine imi merge o soparla mica, cand la mine in dulap, cand de partea Rebecai (nemtoaica). Partea cea mai interesanta a casei este baia: un WC sarac, zgariat; o ghiuveta si mai veche si o oglinda ruginita. Cam atat. Doua robinete si un paravan. Ma tot gandeam sa fac un dus dupa cele doua zile de drum cand mi-a zis Rahat (fata indianca) ca nu avem dus. "Uite, sa-ti arat cum ne spalam: ai aici doua robinete, pornesti boilerul cu 5-10 minute inainte si apa calda vine instant. Eu obisnuiesc sa-mi bag capul sub robinet pentru a ma spala pe par. In rest, folosesc galeata asta pentru a face baie", zise. Si eu si Rebeca am incercat sa ne mentinem calmul si sa ramanem pozitive. Am ras si am zis "wow, bine", si am iesit din baie ca sa nu o mai vedem cu gandul ca ne vom ocupa de asta mai tarziu. M-am tot invartit sa ma uit la prize, vazand ca din tableta lui Rahat se aude muzica, pana cand am intrebat: "Avem internet, asa-i?". Ea s-a uitat lung la mine si mi-a zis: "Nu, nu avem. Crede-ma, si eu sunt frustrata din cauza asta". Am lasat totul balta si am zis ca vrem sa ne culcam, Beca si eu fiind moarte de oboseala si vanate de nervoase. Abia seara dupa ce ne-am trezit am stat de vorba si cu celelalte fete din camera de langa, si am hotarat sa ne mutam toate, cat mai repede, intr-un apartament pentru a imparti chiria si cheltuielile. Bucataria nici nu merita mentionata.
Dupa cateva zile, aceasta camera o vad cu alti ochi. Nu mai este murdara, nu mai este saraca, e tot ce am nevoie. Sunt foarte fericita ca exista baie si ca functioneaza totul in ea. Apreciez faptul ca avem plasa de tantari la geamuri si la usa si un aer conditionat care sa impiedice topirea corpului. Mai mult apreciez faptul ca am niste colege foarte pozitive care traiesc in aceleasi conditii ca si mine, din energia lor alimentandu-mi curajul si pacienta. Sunt multumita ca am ce pune in gura in fiecare zi, mancare, apa, si haine sa pun pe mine. Nimic nu este chiar atat de rau, nimic nu poate provoca sfarsitul lumii. Exista, totusi, oameni care traiesc in conditii si mai rele... si continua sa traiasca. Aici e India, taramul tuturor posibilitatilor!
Comments
Post a Comment